duminică, 27 noiembrie 2011

Heineken Cup - rezultatele etapei a doua

Week-end-ul trecut s-a desfasurat cea de-a doua etapa din grupele Heineken Cup. Paulica Ion, singurul roman angrenat in aceasta competitie a intrat pe teren in startul celei de-a doua parti in meciul pierdut de London Irish la Cardiff, impotriva celor de la Blues. Iata rezultatele si clasamentele din cele 6 grupe:

Grupa 1
Northampton Saints - Scarlets 23-28
Castres - Munster 24-27

Clasament:
1. Scarlets - 9
2. Munster - 8
3. Northampton - 2
4. Castres - 1

Grupa 2
Cardiff Blues - London Irish 24-18
Edinburgh - Racing Metro Paris 48-47

Clasament:
1. Edinburgh - 9
2. Cardiff Blues - 8
3. Racing Metro - 3
4. London Irish - 2

Grupa 3
Leinster - Glasgow Warriors 38-13
Bath - Montpellier 16-13

Clasament:
1. Leinster - 7
2. Bath - 5
3. Glasgow - 4
4. Montpellier - 3

Grupa 4
Clermont - Aironi 54-3
Leicester - Ulster 20-9

Clasament:
1. Leicester - 8
2. Clermont - 6
3. Ulster - 4
4. Aironi - 0

Grupa 5
Benetton Treviso - Ospreys 26-26
Biarritz - Saracens 15-10

Clasament:
1. Saracens - 6
2. Ospreys - 6
3. Biarritz - 5
4. Treviso - 2

Grupa 6
Gloucester - Harlequins 9-28
Connacht - Toulouse 10-36

Clasament:
1. Toulouse - 8
2. Harlequins - 8
3. Gloucester - 1
4. Connacht - 0

Bucharest Wolves, infrangere categorica la Paris

Sositi la Paris cu moralul ridicat dupa victoria din meciul cu Crociati Parma, Lupii bucuresteni au fost repede readusi cu picioarele pe pamant de catre o echipa, Stade Francais, lipsita de aportul unor jucatori de talie internationala (Paul Williams, Sackey, Contepomi, Tiesi, Parisse, Pape, Palmer, De Malmanche, Szarzewski si Roncero). Scorul la eseuri a fost 7-0 pentru parizieni, singurele noastre puncte fiind reusite dintr-o penalitate transformata de Florin Vlaicu.

Prima repriza a fost foarte dificila pentru jucatorii nostri, care au primit nu mai putin de 5 eseuri. Cea de-a doua parte a fost una mult mai echilibrata, in conditiile in care ambele echipe au facut mai multe schimbari. Ne-am aparat mai agresiv si am primit doar doua eseuri, fiind chiar in situatie iminenta de a marca si noi, prin Florin Surugiu, care a fost oprit la cativa centimetri de terenul de tinta.

Urmatoarea partida a noastra se va disputa in 11 decembrie la Bucuresti, Lupii urmand a primi vizita celor de la Worcester Warriors.

Stade Francais Paris - Bucharest Wolves 49-3 (35-3)
Burban, Fainifo, Kelleher, Sempere, Turinui 2, Bonneval - eseuri; Fillol 6, Plisson - transformari / Vlaicu - lovitura de pedeapsa.

Stade Francais: 15 Alex Rokokaro - 14 Francis Fainifo, 13 Morgan Turinui, 12 Jules Plisson, 11 Djibril Camara - 10 Jerome Fillol, 9 Byron Kelleher - 7 Pierre Rabadan (c), 8 David Lyons, 6 Antoine Burban - 5 Gerhard Mostert, 4 Alexandre Flanquart - 3 Rabah Slimani, 2 Laurent Sempere, 1 Olivier Milloud.
au mai jucat: 16 Remy Bonfils, 18 Benjamin Chabert, 18 Scott Lavalla, 20 Arthur Chollon, 22 Julien Arias, 23 Hugo Bonneval.

Wolves: 15 Florin Vlaicu - 14 Ionut Niacsu, 13 Adrian Barbuliceanu, 12 Cristian Dinis, 11 Adrian Apostol - 10 Ionut Florea, 9 Grigoras Diaconescu - 7 Viorel Lucaci, 8 Daniel Ianus , 6 Mihai Macovei (c) - 5 Marius Danila, 4 Cosmin Ratiu - 3 Nicolae Nere, 2 Andrei Radoi, 1 Madalin Baraulea.
au mai jucat: 16 Eugen Capatana, 17 Andrei Ursache, 18 Vlad Badacilescu, 19 Cristian Munteanu, 20 Bogdan Petreanu, 21 Florin Surugiu, 23 Constantin Gheara.
                                 

Rezultatele complete si clasamentele dupa desfasurarea etapei a doua:

Grupa 1
Stade Francais Paris - Bucharest Wolves 49-3
Crociati Parma - Worcester Warriors 3-34
Clasament:
1. Stade Francais - 9
2. Worcester Warriors - 5
3. Bucharest Wolves - 5
4. Crociati Parma - 0

Grupa 2
Petrarca Padova - Newcastle Falcons 3-34
Lyon - Toulon 19-26
Clasament:
1. Toulon - 9
2. Newcastle - 9
3. Lyon - 1
4. Petrarca - 0

Grupa 3
Bayonne - Bordeaux Begles 20-3
London Wasps - Femi Rovigo 38-7
Clasament:
1. London Wasps - 10
2. Bayonne - 9
3. Bordeaux - 0
4. Rovigo - 0

Grupa 4
Newport Gwent Dragons - Perpignan 23-13
Exeter Chiefs - Cavalieri Prato 68-0
Clasament:
1. Newport - 9
2. Exeter - 6
3. Perpignan - 4
4. Prato - 0

* la Perpignan, doar Tonita a evoluat ca titular, fiind inlocuit in minutul 51. Marius Tincu nu a fost retinut in lot pentru aceasta partida.

Grupa 5
Sale Sharks - RC La Vila 59-6
Agen - Brive 8-29
Clasament:
1. Brive - 8
2. Sale Sharks - 5
3. Agen - 5
4. RC La Vila - 0






Sursa foto si video: www.stade.fr

joi, 17 noiembrie 2011

Heineken Cup - rezultatele primei etape

24 de echipe reprezentand 6 tari (Anglia, Franta, Irlanda, Tara Galilor, Scotia si Italia) s-au aliniat la startul celei de-a XVII-a editii a celei mai importante competitii europene inter-cluburi, Heineken Cup (H Cup in Franta, datorita restrictiilor privind sponsorizarile).

In aceasta editie a Heineken Cup, Romania are un singur reprezentant: pilierul Paulica Ion de la London Irish. Acesta a inceput ca titular, fiind schimbat in min.53 la scorul de 19-10 pentru londonezi. 


Grupa 1
12.11: Scarlets Llanelli - Castres Olympique 31-23
12.11: Munster Rugby - Northampton Saints 23-21
Clasament:
1. Scarlets Llanelli - 4 (31-23)
2. Munster Rugby - 4 (23-21)
3. Northampton Saints - 1 (21-23)
4. Castres Olympique - 0 (23-31)

Grupa 2
11.11: Racing Metro 92 Paris - Cardiff Blues 20-26  
12.11: London Irish - Edinburgh Rugby 19-20
Clasament:
1. Cardiff Blues - 4 (26-20)
2. Edinburgh Rugby - 4 (20-19)
3. London Irish - 4 (19-20)
4. Racing Metro 92 Paris - 1 (20-26)

Grupa 3
12.11: Montpellier Herault - Leinster Rugby 16-16
13.11: Glasgow Warriors - Bath Rugby 26-21
Clasament:
1. Glasgow Warriors - 4 (26-21)
2. Leinster Rugby - 2 (16-16)
3. Montpellier Herault - 2 (16-16)
4. Bath Rugby - 1 (21-26)

Grupa 4
12.11: Aironi Rugby - Leicester Tigers 12-28
12.11: Ulster Rugby - Clermont Auvergne 16-11
Clasament:
1. Leicester Tigers - 4 (28-12)
2. Ulster Rugby - 4 (16-11)
3. Clermont Auvergne - 1 (11-16)
4. Aironi Rugby - 0 (12-28)

Grupa 5
12.11: Ospreys - Biarritz Olympique 28-21
13.11: Saracens - Benetton Treviso 42-17
Clasament:
1. Saracens - 5 (42-17)

2. Ospreys - 4 (28-21)
3. Biarritz Olympique - 1 (21-28)
4. Benetton Treviso - 0 (17-42)

Grupa 6
11.11: Harlequins - Connacht Rugby 25-17
13.11: Toulouse - Gloucester Rugby 21-17

Clasament:
1. Harlequins - 4 (25-17)
2. Toulouse - 4 (21-17)
3. Gloucester Rugby - 0 (17-21)
4. Connacht Rugby - 0 (17-25)

miercuri, 16 noiembrie 2011

"Cruciati" sfasiati de "lupi"

Stadionul Arcul de Triumf a fost gazda primei partide din acest sezon al Amlin Challenge Cup pentru Bucharest Wolves, noua denumire sub care evolueaza selectionata primei ligi. Partenera de joc a fost echipa italiana Banca Monte Crociati Parma, echipa rezultata din fuziunea, in iunie 2010, a doua vechi cluburi din Cizma, Overmach Parma RFC (fondat in 1931) si Noceto RFC (fondat in 1971).

Italienii au aliniat o echipa destul de neexperimentata, 9 din cei 15 titulari avand varste sub 22 ani. De acest lucru a profitat echipa noastra, care a dominat aproape in totalitate partida, singurele momente cand italienii au echilibrat disputa fiind ultimele 10 minute ale primei reprize. 

Surpriza placuta a formatiei noastre a fost tanarul Adrian Apostol, autor a trei incercari.

Wolves - Crociati 34-7 (17-7)
Apostol 3, Munteanu – eseuri; Vlaicu – 4 transformari, 2 lovituri de pedeapsa /  Festuccia – eseu; Zucconi – transformare.

Wolves: 15 Florin Vlaicu - 14 Ionut Niacsu, 13 Csaba Gal, 12 Cristian Dinis, 11 Adrian Apostol - 10 Ionut Dimofte, 9 Grigoras Diaconescu - 7 Viorel Lucaci, 8 Daniel Ianus, 6 Mihai Macovei (c) - 5 Marius Danila, 4 Cosmin Ratiu - 3 Nicolae Nere, 2 Andrei Radoi, 1 Madalin Baraulea.
au mai jucat: 16 Marian Capatana, 17 Andrei Ursache, 18 Vlad Badalicescu, 19 Cristian Munteanu, 20 Bogdan Petreanu, 21 Florin Surugiu, 23 Adrian Barbuliceanu.

Crociati: 15 Giulio Rubini (c) - 14 Luca Carritiello, 13 Hamid En Naour, 12 Sebastian Damiani, 11 Giovanni Alberghini – 10 Davide Farolini, 9 Jacopo Zucconi – 7 Diego Delnevo, 8 Gabriele Cicchinelli, 6 Mike Van Vuren – 5 Douglas Fletcher, 4 Lollo Contini – 3 Marco Coletti, 2 Carlo Festuccia, 1 Francesco Pepoli.
au mai jucat: 16 Andrea Manici, 17 Pardeep Singh, 18 Luigi Milani, 19 Edoardo Ruffolo, 20 Giuseppe Sciacca, 21 Marco Gennari, 22 Federico Magri, 23 Filippo Casalini.

Grupa 1
Bucharest Wolves – Banca Monte Crociati Parma 34-7
Worcester Warriors – Stade Francais Paris 14-23.
Clasament:
1. Bucharest Wolves – 5 (34-7)
2. Stade Francais Paris – 4 (23-14)
3. Worcester Warriors – 0 (14-23)
4. Banca Monte Crociati – 0 (7-34)

Grupa 2
RC Toulon – Petrarca Padova 53-22
Newcastle Falcons – Lyon Rugby 27-19
Clasament:
1. RC Toulon – 5 (53-22)
2. Newcastle Falcons – 4 (27-19)
3. Lyon Rugby – 0 (19-27)
4. Petrarca Padova – 0 (22-53)

Grupa 3
Femi-CZ VEA Rovigo – Bayonne 10-43
Bordeaux Begles – London Wasps 14-47
Clasament:
1. Bayonne – 5 (43-10)
2. London Wasps – 5 (47-14)
3. Bordeaux Begles – 0 (14-47)
4. Femi Rovigo – 0 (10-43)

Grupa 4
Perpignan – Exeter Chiefs 15-12
I Cavalieri Prato – Newport Gwent Dragons 3-33
Clasament:
1. Newport Gwent Dragons – 5 (33-3)
2. Perpignan – 4 (15-12)
3. Exeter Chiefs – 1 (12-15)
4. I Cavalieri Prato – 0 (3-33)

Grupa 5
RC La Vila – Agen 10-50
Brive – Sale Sharks 26-18
Clasament:
1. Agen – 5 (50-10)
2. Brive – 4 (26-18)
3. Sale Sharks – 0 (18-26)
4. RC La Vila – 0 (10-50)

luni, 14 noiembrie 2011

Fostul international Springboks Solly Tyibilika, ucis intr-un bar

Fostul international sud-african de rugby Solomonzi "Solly" Tyibilika, in varsta de 32 de ani, a fost impuscat mortal duminica, intr-un bar de la periferia orasului Cape Town.

"Solly a fost un deschizător de drumuri pentru jucatorii de culoare din nationala Africii de Sud. Este foarte dureros sa il pierdem atat de brusc şi intr-un mod atat de brutal. Este socant cum viata este desconsiderata in societatea noastra. Era un jucator foarte talentat şi un tanar extrem de placut, care a crescut mult şi rapid, ajungand international devreme in cariera", a declarat presedintele federatiei sud-africane (SARU), Oregan Hoskins.


Tyibilika s-a născut la Port Elizabeth, în data de 23 iunie 1979. La nivel de club a jucat pentru pentru echipele Griquas, Lions, Sharks şi Border. A adunat 158 de aparitii pentru aceste echipe, din care 16 in Super Rugby. Sezonul 2011 a evoluat pentru clubul Hamiltons din Cape Town. A adunat 8 selectii pentru Springboks in perioada 2004-2006, facandu-si debutul contra Scotiei la Edinburgh. A fost primul jucator de culoare care a inscris un eseu pentru Springboks si asta chiar la meciul de debut. Ultima aparitie in tricoul nationalei s-a produs in 2006, contra All Blacks.



duminică, 23 octombrie 2011

Noua Zeelanda - Franta, un duel al orgoliilor

Dupa o luna si jumatate, Cupa Mondiala a ajuns la final. Maine, de la ora 11 (ora Romaniei), marea favorita, Noua Zeelanda, va intalni Franta in reeditarea finalei de acum 24 de ani, disputata pe acelasi “Eden Park”. Intr-o tara care mananca rugby pe paine si in care idolii copiilor nu sunt Messi sau Ronaldo, ci McCaw, Carter sau Weepu, nimeni nu concepe ca All Blacks ar putea rata titlul. De cealalta parte, Franta este prima echipa care ajunge in finala dupa doua infrangeri in faza grupelor. Pentru All Blacks, partida reprezinta si un bun prilej de a-si lua revansa dupa infrangerea din sferturile editiei trecute (18-20), dupa ce condusesera timp de 50 de minute cu scorul de 13-3.  Francezii au revenit puternic in joc, au beneficiat si de ajutorul arbitrului englez Wayne Barnes, care nu a vazut un inainte la eseul lui Jauzion. Desi au atacat in valuri pe final, francezii s-au aparat exact si au eliminat, in premiera, Noua Zeelanda inca din faza sferturilor.

Noua Zeelanda a terminat grupa A, grupa din care a facut parte si Franta, de pe prima pozitie, dupa ce a trecut de Tonga cu scorul de 41-10 (Dagg 2, Kahui 2, Kaino, Nonu – eseuri; Carter 3, Slade – transformari; Carter – lp), de Japonia cu 83-7 (Smith, Kahui 2, Kaino, Mealamu, Ellis, Slade, SB Williams 2, Toeava, Hore, Nonu, Thomson – eseuri; Slade 9 – transformari), de Franta cu 37-17 (Thomson, Jane, Dagg 2, SB Williams – eseuri; Carter 3 -  transformari; Carter – lp; Carter – drop) si de Canada cu 79-15 (Guildford 4, Vito 2, Dagg, Muliaina, Cowan, Kaino 2, SB Williams – eseuri; Slade 4, Weepu 4 – transformari; Slade – lp). In sferturi au intalnit Argentina, pe care au invins-o cu 33-10 (Read, Thorn – eseuri; Cruden – transformare; Weepu 7 – lp). In semifinale au intalnit Australia, rivala istorica, pe care au invins-o mai clar decat arata scorul, cu 20-6 (Nonu – eseu; Weepu 4 – lp; Cruden – drop).

Franta s-a calificat din grupa de pe pozitia a doua, inregistrand urmatoarele rezultate: 47-21 cu Japonia (Pierre, Trinh-Duc, Clerc, Nallet, Pape, Parra – eseuri; Yachvili 4 – transformari; Yachvili 3 – lp), 46-19 cu Canada (Clerc 3, Traille – eseuri; Parra 4 – transformari; Parra 5 – lp; Trinh-Duc – drop), 17-37 cu Noua Zeelanda (Mermoz, Trinh-Duc – eseuri; Yachvili 2 – transformari; Yachvili – lp) si 14-19 cu Tonga (Clerc – eseu; Yachvili 3 – lp). In sferturi au trecut de Anglia cu 19-12 (Clerc, Medard – eseuri; Yachvili 2 – lp; Trinh-Duc – drop). In semifinale au intalnit Tara Galilor, echipa care a evoluat timp de 62 de minute cu un om mai putin pe teren, dupa o decizie controversata a centralului Alain Rolland. Franta ajunge in finala dupa ce invinge la limita, cu 9-8 (Parra 3 – lp).


Intre cele doua echipe s-au disputat pana acum 50 de partide. De 37 de ori victoria a revenit neo-zeelandezilor, de 12 ori Frantei, o singura partida incheindu-se la egalitate. Cea mai categorica victorie a All Blacks a avut loc in 2007, 61-10 intr-un meci disputat la Wellington. Franta a reusit cea mai categorical victorie tot pe taram neo-zeelandez, intr-o partida disputata la Christchurch in 1994 si incheiata cu scorul de 22-8. La Cupa Mondiala, cele doua echipe s-au intalnit de cinci ori, Noua Zeelanda invingand in trei dintre ele, in timp ce Franta a obtinut victoria in celelalte doua. Iata rezultatele inregistrate in precedentele cinci intalniri de la Cupa Mondiala:
1) 20.06.1987 Auckland, finala
Noua Zeelanda - Franta 29-9.
2) 31.10.1999, Londra - Twickenham, semifinala
Noua Zeelanda - Franta 31-43
3) 20.11.2003, Sydney - Stadium Australia, finala mica
Noua Zeelanda - Franta 40-13
4) 06.10.2007, Cardiff - Millennium, sferturi
Noua Zeelanda - Franta 18-20
5) 24.09.2011, Auckland - Eden Park, faza grupelor
Noua Zeelanda - Franta 37-17

Sa mentionam si marcatorii, dar si echipele din finala de acum 24 de ani.
Noua Zeelanda – Franta 29-9
au marcat: Jones, Kirk, Kirwan – eseuri; Fox – transformare, 4 lovituri de pedeapsa, drop / Berbizier – eseu; Camberabero – transformare, lovitura de pedeapsa.
Noua Zeelanda: 15 John Gallagher – 14 John Kirwan, 13 Joe Stanley, 12 Warwick Taylor, 11 Craig Green – 10 Grant Fox, 9 David Kirk (c) – 7 Michael Jones, 8 Buck Shelford, 6 Alan Wheaton – 5 Gary Wheaton, 4 Murray Pierce – 3 John Drake, 2 Sean Fitzpatrick, 1 Steve McDowall.
Franta: 15 Serge Blanco – 14 Didier Camberabero, 13 Philippe Sella, 12 Denis Charvet, 11 Patrice Lagisquet – 10 Franck Mesnel, 9 Pierre Berbizier – 7 Dominique Erbani, 8 Laurent Rodriguez, 6 Eric Champ – 5 Jean Condom, 4 Alain Lorieux – 3 Jean-Pierre Garuet-Lempirou, 2 Daniel Dubroca (c), 1 Pascal Ondarts.


Ultimul meci dintre cele doua echipe s-a disputat chiar la aceasta Cupa Mondiala, in faza grupelor.
Noua Zeelanda – Franta 37-17
au marcat: Thomson, Jane, Dagg 2, SB Williams – eseuri; Carter 3 -  transformari; Carter – lp; Carter – drop /  Mermoz, Trinh-Duc – eseuri; Yachvili 2 – transformari; Yachvili – lp
Noua Zeelanda: 15 Israel Dagg - 14 Corey Jane, 13 Conrad Smith, 12 Ma'a Nonu, 11 Richard Kahui – 10 Dan Carter, 9 Piri Weepu - 7 Richie McCaw (c), 8 Adam Thomson, 6 Jerome Kaino - 5 Sam Whitelock, 4 Brad Thorn - 3 Owen Franks, 2 Keven Mealamu, 1 Tony Woodcock.
au mai jucat: 16 Andrew Hore, 18 Ali Williams, 19 Anthony Boric, 20 Andy Ellis, 21 Colin Slade, 22 Sonny Bill Williams.
Franta: 15 Damien Traille - 14 Vincent Clerc, 13 Aurelien Rougerie, 12 Maxime Mermoz, 11 Maxime Medard - 10 Morgan Parra, 9 Dimitri Yachvili - 7 Julien Bonnaire, 8 Louis Picamoles, 6 Thierry Dusautoir (c) - 5 Lionel Nallet, 4 Pascal Pape - 3 Luc Ducalcon, 2 Dimitri Szarzewski, 1 Jean-Baptiste Poux.
au mai jucat: 16 William Servat, 17 Fabien Barcella, 18 Julien Pierre, 19 Imanol Harinordoquy, 20 Francois Trinh-Duc, 21 Fabrice Estebanez, 22 Cedric Heymans.


NOUA ZEELANDA - FRANTA
Auckland, Eden Park, duminica 23.10, ora 11.00 (ora Romaniei)
Arbitru: Craig Joubert (Africa de Sud)
Arbitri-asistenti: Alain Rolland (Irlanda) si Nigel Owens (Tara Galilor)
Arbitru-video: Giulio De Santis (Italia)

NOUA ZEELANDA (antrenor Graham Henry): 15 Israel Dagg - 14 Corey Jane, 13 Conrad Smith, 12 Ma'a Nonu, 11 Richard Kahui - 10 Aaron Cruden, 9 Piri Weepu - 7 Richie McCaw (c), 8 Kieran Read, 6 Jerome Kaino - 5 Sam Whitelock, 4 Brad Thorn - 3 Owen Franks, 2 Keven Mealamu, 1 Tony Woodcock.
Rezerve: 16 Andrew Hore, 17 Ben Franks, 18 Ali Williams, 19 Adam Thomson, 20 Andy Ellis, 21 Stephen Donald, 22 Sonny Bill Williams.

FRANTA (antrenor Marc Lievremont): 15 Maxime Medard - 14 Vincent Clerc, 13 Aurelien Rougerie, 12 Maxime Mermoz, 11 Alexis Pallison - 10 Morgan Parra, 9 Dimitri Yachvili - 7 Julien Bonnaire, 8 Imanol Harinordoquy, 6 Thierry Dusautoir (c) - 5 Lionel Nallet, 4 Pascal Pape - 3 Nicolas Mas, 2 William Servat, 1 Jean-Baptiste Poux.
Rezerve: 16 Dimitri Szarzewski, 17 Fabien Barcella, 18 Julien Pierre, 19 Fulgence Ouedraogo, 20 Jean-Marc Doussain, 21 Francois Trinh-Duc, 22 Damien Traille.






sâmbătă, 22 octombrie 2011

RWC 2011: Canguri de bronz

Disputata pe stadionul "EdenPark" din Auckland, finala mica a Cupei Mondiale s-a incheiat cu victoria Wallabies: 21-18 cu Tara Galilor. Reeditarea finalei mici de la editia inaugurala a fost o ocazie pentru australieni de a-si lua revansa, dupa ce acum 24 de ani medaliile de bronz le-au revenit galezilor.

Partida a fost una fara menajamente, chiar daca miza a fost una mai redusa, ambele combatante traind inca dezamagirea ratarii calificarii in marea finala. Infrangerea galezilor, s-a datorat ca si in meciul din semifinale contra Frantei, ratarii a 3 din cele 6 lovituri de pedeapsa. Probabil ca partida va ramane in istoria competitiei datorita jocului eroic al galezilor, care desi nu mai aveau nicio sansa de a intoarce rezultatul consemnat in min 78 (21-11 pentru Australia), au atacat timp de 5 minute, fara sa suteze, jucand numai la mana si reusind nu mai putin de 32 de puncte de fixare. Efortul lor eroic a fost rasplatit cu un eseu in minutele de prelungire, reusit de Halfpenny (foto) si transformat de Stephen Jones.



Tara Galilor - Australia 18-21 (3-7)

au marcat: Shane Williams '49, Leigh Halfpenny '80 - eseuri; Stephen Jones '80 - transformare; James Hook '18, Stephen Jones '70 - lovituri de pedeapsa / Berrick Barnes '12, Ben McCalman '77 - eseuri; James O'Connor '12 - transformare; James O'Connor '54, '58 - lovituri de pedeapsa; Berrick Barnes '68 - drop gol.

Tara Galilor (antrenor: Warren Gatland): 15 Leigh Halfpenny - 14 George North, 13 Jonathan Davies, 12 Jamie Roberts, 11 Shane Williams - 10 James Hook, 9 Mike Phillips - 7 Toby Faletau, 8 Ryan Jones, 6 Danny Lydiate - 5 Luke Charteris, 4 Bradley Davies - 3 Paul James, 2 Huw Bennett, 1 Gethin Jenkins (c).
Rezerve: 16 Lloyd Burns, 17 Ryan Bevington , 18 Alun Wyn Jones, 19 Andy Powell, 20 Lloyd Williams, 21 Stephen Jones, 22 Scott Williams.

Australia (antrenor Robbie Deans): 15 Kurtley Beale - 14 James O'Connor, 13 Adam Ashley-Cooper, 12 Berrick Barnes, 11 Digby Ioane - 10 Quade Cooper, 9 Will Genia - 7 David Pocock, 8 Ben McCalman, 6 Scott Higginbotham - 5 Nathan Sharpe, 4 James Horwill (c) - 3 Salesi Ma'afu, 2 Tatafu Polota-Nau, 1 James Slipper.
Rezerve: 16 Saia Faingaa, 17 Ben Alexander, 18 Rob Simmons, 19 Radike Samo, 20 Luke Burgess, 21 Anthony Faingaa, 22 Robert Horne.

Arbitru: Wayne Barnes (Anglia)
Arbitri asistenti: Romain Poite (Franta) si George Clancy (Irlanda)
Arbitru-video: Shaun Veldsman (Africa de Sud)

min. 10: Kurtley Beale paraseste terenul accidentat, fiind inlocuit de Robert Horne.
min. 12: Berrick Barnes inscrie primul eseu australian, dupa o patrundere pe interval. James O'Connor reuseste transformarea si scorul devine 0-7.
min. 18: Australienii prabusesc o gramada ordonata, iar lovitura de pedeapsa dictata impotriva lor este transformata cu siguranta de James Hook. Scorul devine 3-7.
min. 22: Quade Cooper iese accidentat. In locul sau intra Anthony Faingaa.
min. 29: James O'Connor rateaza o lovitura de pedeapsa, mingea lovind butul drept.
min. 31: Scott Higginbotham este inlocuit temporar de Radike Samo.
min. 33: George North este inlocuit temporar de Stephen Jones.
min. 34: Reintra Scott Higginbotham.
min. 37: Reintra George North.
min. 38: Este randul galezilor sa rateze o penalitate, fundasul Leigh Halfpenny trimitand pe langa buturi.
min. 40: Sfarsitul primei reprize. Scor 3-7.
min. 45: James Hook rateaza o penalitate pentru galezi.
min. 46: Rob Simmons il inlocuieste pe Nathan Sharpe, ajuns la 100 de selectii pentru Wallabies.
min. 49: Shane Williams marcheaza primul eseu al dragonilor, dupa ce a preluat cu piciorul o pasa trimisa de Hook, culegand balonul dupa doua suturi consecutive si patrunzand in terenul de tinta al australienilor. Hook rateaza insa transformarea si scorul ramane 8-7.
min. 51: James Hook ii lasa locul veteranului Stephen Jones.
min. 52: Tatafu Polota-Nau este inlocuit de Saia Faingaa.
min. 53: Luke Charteris este inlocuit de Alun-Wyn Jones.
min. 54: James O'Connor transforma perfect o noua lovitura de pedeapsa de la aproximativ 35 de m, perpendicular pe buturi. Scorul devine 8-10.
min. 58: Inca o lovitura de pedeapsa pentru Wallabies, din aceeasi zona ca si precedenta. Nicio problema pentru transformerul James O'Connor care duce scorul la 8-13.
min. 60: Salesi Ma'afu este inlocuit de Ben Alexander.
min. 64: Trei schimbari la galezi: Andy Powell, Lloyd Williams si Ryan Bevington ii inlocuiesc pe Danny Lydiate, Mike Phillips si Paul James.
min. 66: James O'Connor rateaza o penalitate, mingea sutata de el cazand chiar in fata buturilor.
min. 68: Berrick Barnes reuseste un drop-gol de senzatie, de la aproximativ 30 de m. Scorul devine 8-16.
min. 68: Luke Burgess il inlocuieste pe Will Genia.
min. 70: Lloyd Burns si Scott Williams ii inlocuiesc pe Huw Bennett si Jonathan Davies.
min. 71: Stephen Jones transforma o lovitura de pedeapsa si reduce din diferenta, 11-16.
min. 71: Radike Samo il inlocuieste pe capitanul James Horwill.
min. 77: Ben McCalman marcheaza cel de-al doilea eseu australian si meciul e jucat, 11-21. James O'Connor rateaza transformarea.
min. 83: Dupa o faza inceputa cu 5 minute mai devreme, dupa nu mai putin de 32 de momente de fixare, galezii au reusit poate una din cele mai frumoase si totodata eroice faze vazute la o Cupa Mondiala. Eseul reusit de Leigh Halfpenny a fost incununarea superbului efort colectiv depus de minunata echipa galeza. Stephen Jones reuseste transformarea, scorul devenind 18-21. Arbitrul englez Wayne Barnes fluiera finalul partidei.


joi, 20 octombrie 2011

RWC 2011 - Finala mica: Tara Galilor - Australia

Finala mica aduce fata in fata doua echipe pornite cu sanse diferite la cucerirea trofeului. Galezii, a caror cea mai buna performanta era un loc 3 obtinut la editia inaugurala, nu erau creditati cu sanse la accederea in careul de asi, in timp ce australienii, care au in palmares doua titluri mondiale, in 1991 si 1999, dar si un titlu de vicecampioana in 2003, porneau cu sanse reale la castigarea trofeului.

Tara Galilor a facut parte din grupa D, grupa pe care a terminat-o pe pozitia a doua, dupa Africa de Sud, inregistrand urmatoarele rezultate: 16-17 cu Africa de Sud (Faletau - eseu; Hook - transformare, 3 penalitati), 17-10 cu Samoa (Shane Williams - eseu; Hook 2, Priestland  2 - penalitati), 81- 7 cu Namibia (Shane Williams 3, Brew, Faletau, Jenkins, North 2, J Davies, L Williams, Byrne, AW Jones - eseuri; S Jones 6, Priestland 3 -  transformari; S Jones - penalitate) si 66-0 cu Fiji (Roberts 2, Scott Williams, North, Warburton, Burns, Halfpenny, L Williams, J Davies - eseuri; Priestland 5, S Jones 4 - transformari; Priestland - penalitate). In sferturi, Tara Galilor a intalnit Irlanda, echipa pe care a invins-o cu 22-10 (Shane Williams, Phillips, J Davies - eseuri; Priestland 2 - transformari; Halfpenny - penalitate), reusind sa acceada in semifinale dupa o pauza de 24 de ani. Partida din semifinale, disputata impotriva Frantei, a fost una dramatica, galezii evoluand in 14 inca din minutul 18, dupa ce capitanul Sam Warburton a primit cartonasul rosu pentru un placaj periculos la Vincent Clerc. Victoria Frantei a fost una modesta, galezii luptand eroic, doar imprecizia transformerilor Hook, S Jones si Halfpenny privandu-i de o calificare istorica in finala, acestia ratand nu mai putin de 3 penalitati si o transformare. Scor final 8-9 (Phillips - eseu; Hook - penalitate).

Australia s-a calificat in sferturi tot de pe pozitia secunda, evoluand in grupa C, acolo unde au inregistrat urmmatoarele rezultate: 32-6 cu Italia (Alexander, Ashley-Cooper, O'Connor, Ioane - eseuri; O'Connor 3 - transformari; Cooper 2 - penalitati), 6-15 cu Irlanda (O'Connor 2 - penalitati), 67-5 cu SUA (Horne, Elsom, Beale, A Faingaa 2, Mitchell, McCabe, Ashley-Cooper 3, Samo - eseuri; Cooper 2, Barnes 4 - transformari) si 68-22 cu Rusia (Barnes 2, Mitchell 2, McCalman, Pocock 2, Moore, Ashley-Cooper, Ma'afu - eseuri; O'Connor 9 - transformari). Sferturile i-au adus in fata cealalta dubla campioana mondiala Africa de Sud, echipa pe care au invins-o cu 11-9 (Horwill - eseu; O'Connor 2 - penalitati). In semifinale au intalnit selectionata All Blacks, intr-un meci-soc, considerat de catre multi a fi adevarata finala a Cupei Mondiale. Maniera de joc a neo-zeelandezilor nu a lasat nicio indoiala asupra deznodamantului final, care nu a fost favorabil Wallabies, invinsi cu 20-6 (O'Connor - penalitate; Cooper - drop gol), desi diferenta de scor putea fi una mult mai mare, daca Weepu si Cruden ar fi reusit transformarea a patru penalitati si o transformare.

Pana in prezent, cele doua echipe s-au intalnit de 30 de ori, de 19 ori victoria revenind australienilor, de 10 ori galezilor, o singura partida incheindu-se la egalitate. Cea mai categorica victorie a australienilor impotriva galezilor s-a inregistrat in 1991, un 63-6 intr-o partida jucata la Brisbane. De cealalta parte, Tara Galilor a repurtat cea mai categorica victorie impotriva Wallabies in anul 1975, intr-un meci disputat la Cardiff si incheiat cu scorul de 28-3. Ultima partida dintre cele doua echipe s-a incheiat cu victoria Australiei, 25-16 pe Millennium Stadium din Cardiff, la 6 noiembrie 2010.


La Cupele Mondiale disputate pana acum, cele doua echipe s-au intalnit de 4 ori. Si aici, australienii sunt in avantaj, avand 3 victorii, fata de numai una a galezilor. Iata si rezultatele:
1987, Rotorua: Australia - Tara Galilor 21-22
1991, Cardiff: Tara Galilor - Australia 3-38
1999, Cardiff: Tara Galilor - Australia 9-24
2007, Cardiff: Tara Galilor - Australia 20-32

Aceasta semifinala este si un duel al bancilor tehnice, ambele echipe fiind conduse de fosti componenti All Blacks. Warren Gatland, antrenorul galezilor, a evoluat ca taloner  in 17 partide-test pentru All Blacks, reusind marcarea a 8 puncte, in timp ce Robbie Deans, omologul sau de pe banca australiana, a evoluat ca fundas in 5 teste, marcand nu mai putin de 50 de puncte.

Fata de partidele din semifinale, cei doi tehnicieni au apelat la mai multe schimbari in formatiile de start. Astfel, la galezi, Toby Faletau va trece in pozitia de flanker, in locul suspendatului Sam Warburton, in timp ce in pozitia sa, de inchizator la gramada, a fost trecut Ryan Jones. In linia a II-a, Bradley Davies il inlocuieste pe Alun Wyn Jones, in timp ce Paul James il va inlocui pe puternicul pilier Adam Jones, accidentat in meciul cu Franta. Robbie Deans a recurs la mai multe schimbari XV-le de start fata de partida impotriva All Blacks. Astfel, Kurtley Beale reintra ca fundas, dupa ce meciul trecut a lipsit datorita unei accidentari. In linia de treisferturi, Adam Ashley-Cooper si Berrick Barnes ii vor inlocui pe Anthony Faingaa si Pat McCabe. In pachetul de inaintare au avut loc nu mai putin de 6 schimbari. In linia a III-a vor intra Ben McCalman si Scott Higginbotham in locul lui Radike Samo si Rocky Elsom, in timp ce linia a II-a Nathan Sharpe il inlocuieste pe Dan Vickerman. Linia I a fost schimbata in totalitate, James Slipper, Tatafu Polota-Nau si Salesi Ma'afu inlocuindu-i pe Sekope Kepu, Stephen Moore si Ben Alexander.


TARA GALILOR - AUSTRALIA
Auckland, Eden Park, vineri 21.10, ora 10.30 (ora Romaniei)
Arbitru: Wayne Barnes (Anglia)
Arbitri asistenti: Romain Poite (Franta) si George Clancy (Irlanda)
Arbitru-video: Shaun Veldsman (Africa de Sud)

TARA GALILOR (antrenor: Warren Gatland) : 15 Leigh Halfpenny - 14 George North, 13 Jonathan Davies, 12 Jamie Roberts, 11 Shane Williams - 10 James Hook, 9 Mike Phillips - 7 Toby Faletau, 8 Ryan Jones, 6 Danny Lydiate - 5 Luke Charteris, 4 Bradley Davies - 3 Paul James, 2 Huw Bennett, 1 Gethin Jenkins (c).
Rezerve: 16 Lloyd Burns, 17 Ryan Bevington , 18 Alun Wyn Jones, 19 Andy Powell, 20 Lloyd Williams, 21 Stephen Jones, 22 Scott Williams.

AUSTRALIA (antrenor: Robbie Deans): 15 Kurtley Beale - 14 James O'Connor, 13 Adam Ashley-Cooper, 12 Berrick Barnes, 11 Digby Ioane - 10 Quade Cooper, 9 Will Genia - 7 David Pocock, 8 Ben McCalman, 6 Scott Higginbotham - 5 Nathan Sharpe, 4 James Horwill (c) - 3 Salesi Ma'afu, 2 Tatafu Polota-Nau, 1 James Slipper.
Rezerve: 16 Saia Faingaa, 17 Ben Alexander, 18 Rob Simmons, 19 Radike Samo, 20 Luke Burgess, 21 Anthony Faingaa, 22 Robert Horne.

joi, 8 septembrie 2011

Namibia

Namibia, desi este doar o natiune de rang trei in lumea rugby-ului, este cea mai puternica echipa, exceptand Sringboks, de pe continentul negru. Supranumiti Welwitschias sau Biltongboere, rugbystii namibieni au fost prezenti pana acum la trei editii ale Cupei Mondiale (1999, 2003 si 2007).

Rugby-ul a fost introdus in Namibia in anul 1916, de catre soldatii sud-africani, care invadasera colonia germana. Pana la obtinerea independentei, jucatorii namibieni au fost eligibili pentru Africa de Sud. Printre ei s-au numarat jucatori ca Jan Ellis si Percy Montgomery. Echipa namibiana a evoluat pana in 1990, data obtinerii independentei, in campionatul sud-african, sub denumirea de Africa de Sud-Vest. Cea mai buna clasare a fost un loc 3 in 1989.

Federatia namibiana, Namibia Rugby Union, a fost infiintata in martie 1990, in aceeasi luna afiliindu-se forului international, International Rugby Board. In 1991, namibienii reusesc o serie de 10 meciuri-test fara infrangere (patru cu Zimbabwe, cate doua cu Italia si Irlanda si cate unul cu Portugalia si Spania).


Cea mai evidenta dovada ca rugby-ul namibian este intr-un real progres este si triumful acestora de la IRB Nations Cup 2010. Ca fapt divers, in lotul Namibiei pentru Cupa Mondiala din Noua Zeelanda sunt si doi jucatori de la Farul Constanta, Eugene Jantjies si McGrath Van Wyk.


Nationala Namibiei este antrenata de catre Johan Diergaardt, iar capitan a fost desemnat Jacques Burger (foto). Herman Lintvelt este recordmanul prezentelor in nationala, cu 33 de selectii. Jaco Coetzee detine recordul punctelor marcate (329), iar Gerhard Mans pe cel al eseurilor marcate (27).

Alti jucatori notabili: Rudi van Vuuren, Schalk van der Merwe, Bratley Langenhoven si Marius Visser.

Debutul international a avut loc in martie 1990, impotriva celor din Zimbabwe. Partida s-a incheiat cu victoria namibienilor cu 33-18. Cea mai categorica victorie a fost obtinuta impotriva Madagascarului, in iunie 2002, cu scorul de 116-0. Cea mai umilitoare infrangere au suferit-o la Cupa Mondiala din 2003, in fata Wallabies (0-142), care reprezinta si un record negativ, fiind cea mai mare diferenta de scor inregistrata la vreo Cupa Mondiala.


Drapelul Namibiei

Imnul Namibiei se numeste Namibia, Land of the Brave



luni, 5 septembrie 2011

Japonia

Japonia este cea mai puternica echipa nationala de rugby din Asia, dar care nu a inregistrat performante notaile pe plan mondial. Supranumiti Cherry Blossoms sau, mai nou, Brave Blossoms, rugbystii japonezi participa anual la doua turnee, Pacific Nations Cup si Asian Five Nations, iar din 4 in 4 ani la Cupa Mondiala, unde cea mai buna performanta a fost Victoria obtinuta in fata rugbystilor din Zimbabwe, la editia din 1991. Federatia  japoneza (Japan Rugby Football Union) a fost fondata in 1926.

Rugbyul este introdus in Japonia in 1899 la Keio University de catre profesorii Edward B. Clarke si Tanaka Ginnosuke. In 1930 Japonia se depaseaza in Canada pentru o partida cu British Columbia Bears. Meciul se incheie 3-3. Primul meci test il disputa in 1932 impotriva Canadei, pe care o inving cu 9-8. O victorie impotriva echipei New Zealand Junior in 1968 (23-19), o infrangere la limita in fata Angliei in 1971 (3-6), un rezultat de egalitate cu nationala Canadei la Cupa Mondiala din 2007 (12-12) sunt cele mai bune rezultate internationale ale reprezentantilor “florii de cires”. Dar nimic nu se compara cu victoria impotriva Scotiei din 1989. La 24 mai 1989, elevii antrenati de Hiroaki Shukuzawa au resusit sa invinga cu 28-24 o echipa a Scotiei, din care lipseau insa nu mai putin de noua titulari, plecati cu British and Irish Lions in Australia. O alta partida de referinta pentru rugby-ul japonez este cea impotriva Tarii Galilor, disputata pe Arms Park din Cardiff in 1983 si incheiata cu victoria  gazdelor cu 29-24.


Progresele evidente din ultimii ani au facut posibila castigarea editiei din acest an a Pacific Nations Cup, in dauna unor echipe ca Fiji, Samoa sau Tonga. Japonia va organiza editia din 2019 a Cupei Mondiale.

Antrenorul Japoniei este celebrul ex-jucator neo-zeelandez John Kirwan (foto). Pentru Kirwan este cea de-a cincea Cupa Mondiala din cariera, doua in calitate de jucator (1987, 1991) si trei ca antrenor (2003 – Italia, 2007 si 2011- Japonia). Takashi Kikutani este capitanul “ciresarilor”.  Yukio Motoki este recordmanul de selectii, cu 79 de aparitii, in timp ce Keiji Hirose conduce in clasamentul realizatorilor, cu 422 de puncte. Daisuke Ohata este, cu 69 de incercari, cel mai prolific marcator de eseuri. Un alt jucator japonez, Toru Kurihara, detine recordul mondial de puncte marcate intr-un singur meci, la nivel de nationale, cu 60 de puncte (6 eseuri si 15 transformari) reusite in fata Taipeiului.

Alti jucatori reprezentativi: Toshiyuki Hayashi, Seiji Hirao, Kensuke Iwabuchi, Sinali Latu, Yuji Matsuo, Andrew Miller, Takuro Miuchi, Wataru Murata, Atsushi Oyagi, Kenzo Suzuki si Yoshihito Yoshida.

Cea mai categorica victorie a fost obtinuta in 2002, in fata nationalei Taipei (155-3), iar cea mai drastica infrangere au suferit-o in fata Noii Zeelande (17-145), la Cupa Mondiala din 1995.

Drapelul Japoniei
Imnul Japoniei se numeste Kimigayo





Italia

Admiterea Italiei in Six Nations in anul 2000 a insemnat si recunoasterea statutului de natiune majora in rugby. In cele douasprezece editii disputate pana acum, nu a reusit decat o clasare pe locul 4 in editia 2007. Participanta la fiecare editie a Cupei Mondiale, Italia nu a depasit niciodata faza grupelor, cea mai buna performanta fiind obtinuta in editia din 2003, atunci cand a reusit doua victorii.

In 1928 ia fiinta FIR (Federazione Italiana Rugby), iar un an mai tarziu Italia disputa primul meci international, in compania Spaniei, meci care se incheie cu o infrangere (0-9). Este membra fondatoare a FIRA (1934), alaturi de Franta, Romania, Cehoslovacia, Portugalia, Olanda, Suedia si Catalunia.

Rugby-ul italian a progresat foarte mult datorita “importului” de jucatori si antrenori straini de mare valoare, inceput in anii ’70 si continuat pe parcursul urmatoarelor decenii. Jucatori ca John Kirwan, Naas Botha, David Campese, Michael Lynagh, Frano Botica sau antrenori ca Mark Ella, Bernard Fourcade, Julien Saby, Roy Bish, Nellie Smith si Georges Coste au adus plusul lor de valoare si de experienta in rugby-ul din Cizma. Condusi de fostul pilier Springboks Amos Du Plooey, pleaca pentru prima data intr-un turneu in Africa de Sud (1973). In anii urmatori au loc turnee in Anglia si Scotia, dar si meciuri impotriva Australiei si Noii Zeelande.


Rezultatele bune obtinute in compania Romaniei si URSS , din cadrul Cupei FIRA, dar si victoriile obtinute in fata unor natiuni majore ca Franta, Scotia, Tara Galilor si Irlanda, au facut posibil visul Italiei de a fi admisa in Five Nations, care devine astfel Six Nations in anul 2000. Inainte de accederea in acest prestigious turneu, Italia a cucerit Cupa FIRA in editia 1995-1997, de alte noua ori terminand pe pozitia secunda si de alte 8 pe cea de-a treia pozitie a podiumului.

Italia este antrenata de sud-africanul Nick Mallet, cel care i-a condus pe Springboks la Cupa Mondiala din 1999. Dupa incheierea acestei editii a Cupei Mondiale, Mallet ii va lasa locul pe banca francezului Jaques Brunel. Capitanul echipei este jucatorul de linia a III-a, Sergio Parisse (foto). Alessandro Troncon este, cu cele 101 aparitii pentru azzurri, recordmanul de selectii. Diego Dominguez are nu mai putin de 983 de puncte marcate pentru Italia in 76 de partied. Deasemenea, inainte de a devein eligibil pentru Italia, Diegolito, asa cum este supranumit Dominguez, a mai evoluat in 2 partide pentru Argentina, in care a marcat 27 de puncte. Aripa Marcello Cuttitta este cel mai bun marcator de eseuri, reusind sa culce balonul in terenul advers de 25 de ori.

Alti jucatori de legenda: Carlos Nieto, Mario Bataglini, Mauro Bergamasco, Mirco Bergamasco, Stefano Bettarello, Marco Bolesan, Massimo Bonomi, Marco Bortolami, Gonzalo Canale, Carlo Checchinato, Massimo Cuttitta, Denis Dallan, Manuel Dallan, Andrea De Rossi, Ivan Francescato, Julian Gardner, Alessandro Ghini, Serafino Ghizzoni, Massimo Giovanelli, Marzio Innocenti, Andrea Lo Cicero, Massimo Mascioletti, Andrea Masi, Francesco Mazzariol, Alessandro Moscardi, Fabio Ongaro, Aaron Persico, Ramiro Pez, Franco Poperzi, Isidoro Quaglio, Andrea Scanavacca, Cristian Stoica, Claudio Tinari, Luigi Troiani, Paolo Vaccari, Maurizio Zaffiri si Giani Zanon.

Cea mai categorica victorie: Cehia – Italia 8-104 (mai 1994); cea mai drastica infrangere: Africa de Sud – Italia 101 -0 (iunie 1999).

Drapelul Italiei

Imnul italian se numeste Il Canto degli Italiani, dar este mult mai cunoscut sub numele de Fratelli d'Italia sau Inno di Mameli







duminică, 4 septembrie 2011

Irlanda

Echipa de rugby a Irlandei reprezinta in competitiile internationale insula irlandeza (atat Republica Irlanda, cat si Irlanda de Nord). Echipa participa in fiecare an la Six Nations Championship (competitie pe care au castigat-o de unsprezece ori, impartind prima pozitie de inca opt ori) si la fiecare patru ani la Cupa Mondiala,  unde au fost eliminati de fiecare data in sferturi, mai putin in anii 1999 si 2007. Irlanda este, in acelasi timp, una dintre natiunile care formeaza alaturi de Anglia, Tara Galilor si Scotia, British and Irish Lions – jucatorii eligibili sa joace pentru Irlanda sunt eligibili si pentru Lei. Opt fosti jucatori ai Irlandei au fost introdusi in International Rugby Hall of fame, cinci dintre ei, facand parte si din IRB Hall of Fame.

Caid, un joc practicat in Irlanda, cu numeroase asemanari cu rugby-ul de astazi, era un sport practicat pe un teren predefinit la care participau un numar determinat de jucatori. In unele parti ale Irlandei, Caid este termenul folosit pentru a denumi fotbalul galic modern. Multi istorici spun ca acest joc a fost “imprastiat” in lume de catre diaspora irlandeza, ajungand sa fie practicat pana in Australia, unde multi considera ca a influentat regulile fotbalului australian de astazi.

Din 1854 si pana 1868, pe intreaga suprafata a Irlandei se dezvolta cluburi de rugby football. Liga Irlandeza de Football Rugby este infintata in anul 1874. Irlandezii pierd primul lor meci impotriva englezilor, la 15 februarie 1875. In acest meci, ambele echipe intra pe teren cu un numar de douazeci de jucatori, cum era obiceiul in acele momente premergatoare dezvoltarii rugby-ului modern, lucru mentinut pana in anul 1877, cand se va reduce numarul de jucatori la cincisprezece. Primul meci international jucat pe teren propriu al Irlandei are loc impotriva Angliei, in aceleasi an, la Leinster Cricket Club, in Rathmines, teren considerat nepotrivit pentru acest sport. Primul meci pe Lansdowne Road a avut loc la 11 martie 1878, tot impotriva Angliei, care a castigat si de aceasta data la zero.

Abia in anul 1881 are loc prima victorie intr-un meci test impotriva Scotiei, la Ormeau, in Belfast.
Meciurile impotriva Noii Zeelande erau privite intotdeauana cu un interes crescut, situatie care a facut ca in anul 1905, ca urmare a turneului All Bllacks la Dublin, acest meci, impotriva Irlandei sa fie primul meci din istorie la care accesul pe stadion s-a facut pe baza de bilet. Irlandezii au jucat doar cu 7 inaintasi, copiind stilul All Blacks, dar in final au pierdut cu scorul de 15-0.
In anul 1909, Irlanda joaca pentru prima data impotriva Frantei, invingand cu scorul de 19-8. Aceasta a reprezentat prima mare victorie a echipei Irlandei la acel moment.


Avand ca emblema frunza de trifoi (the shamrock = trifoiul alb), “verzii” sau “men in green”, cum mai sunt cunoscuti, joaca in tricouri verzi, shorturi albe si jambiere verzi, in meciurile de acasa si tricouri albe, shorturi verzi si jambiere albe in meciurile din deplasare. 

Avandu-l ca antrenor pe Declan Kidney si capitan pe centrul Brian O'Driscoll (foto), considerat unul dintre cei mai buni jucatori din lume, el conducandu-i pe verzi catre al doilea grand slam din istorie, in martie 2009. irlandezii joaca majoritatea meciurilor de acasa pe arena Aviva Stadium din Dublin. O'Driscoll detine recordul de aparitii in tricoul verde cu foaie de trifoi, cu 113 selectii, plus inca 6 pentru British and Irish Lions, dar si pe cel al eseurilor marcate pentru verzi, cu 44 de reusite. Un alt jucator prezent acum in Noua Zeelanda, Ronan O'Gara, este cel mai prolific realizator de puncte (1031).

Alti jucatori legendari: Mike Gibson, Willie John McBride, Tony O’Reilly, Jack Kyle, Syd Millar, Keith Wood, Tom Kiernan, Fergus Slattery, Willie Anderson, Ollie Campbell, Victor Costello, Peter Clohessy, Roonie Dawson, Mike Doyle, Mick Galwey, Simon Geoghegan, David Humphreys, Robert Blair Mayne, Donal Lenihan, Andy Mulligan, Noel Murphy, Phillip Orr, Conor O’Shea, Nick Popplewell, Trevor Ringland, Mark Sugden, Tony Ward si John Hayes.

Primul meci international l-au disputat contra Angliei, in februarie 1875. Partida s-a incheiat cu victoria englezilor, scor 0-7. In iunie 2000 obtin cea mai categorica victorie, 83-3 cu SUA, chiar pe terenul acestora. 15 noiembrie 1997 este data cand irlandezii au suferit cea mai drastica infrangere. Autoarea acesteia nu este nimeni alta decat selectionata All Blacks, care se impune cu scorul de 63-15

Deoarece nationala reprezinta cele doua parti ale Irlandei, au existat tot timpul controverse legate de imnul si drapelul echipei. Din 1995 este utlizat un imn special compus pentru echipa, "Ireland’s Call". La meciurile din Dublin se foloseste alaturi de imnul Republicii Irlanda, "Amhran na bhFiann". La meciurile din Belfast, alaturi de imnul echipei se intoneaza si "God Save the Queen". In mod similar, drapelul irlandez este utilizat doar la meciurile din republica, in timp ce la meciurile din Ulster sau din deplasare este folosit drapelul IRFU, pe care sunt reprezentate toate cele 4 provincii istorice irlandeze (Connact, Munster, Leinster si Ulster).

Drapelul echipei nationale de rugby a Irlandei

Imnul Irlandei Amhran na bhFiann + Imnul nationalei de rugby Ireland's Call





Georgia

Georgia este una din cele mai tinere natiuni aparute pe harta rugby-ului. Popularitatea rugby-ului in Georgia trebuie pusa pe asemanarea acestuia cu sportul national al gruzinilor, “lelo” sau “lelo burti”.  Acest joc stravechi se mai joaca si astazi, cu precadere in zonele rurale. Rugbystii georgieni au imprumutat acest nume, fiind supranumiti  Lelos.

Prima incercare de introducere a rugby-ului in Georgia a avut loc in 1928, dar a esuat. Urmatoarele doua tentative, din 1940 si 1948, au fost si ele sortite esecului. Anul 1964 marcheaza infiintarea Federatiei Georgiene de Rugby, structura care se subordona forului din URSS. Prin intermediul comunistilor francezi, foarte puternici in acea vreme, dar si al altor organizatii de stanga din Hexagon, au loc primele contacte cu FFR. In perioada sovietica, Georgia nu avea o nationala proprie, cei mai buni jucatori evoluand pentru URSS.
 
In 1988 formeaza nationala de rugby in 7. Un an mai tarziu, datorita politicii de perestroika, Georgia isi formeaza propria echipa nationala. Primul meci international il disputa in compania celor din Zimbabwe. Partida, disputata la Kutaisi, un oras la vest de Tbilisi, se incheie cu victoria georgienilor (13-3). Anul urmator efectueaza un mini-turneu in Zimbabwe, pierzand meciul disputat la Bulawayo, dar castigandu-l pe cel de-al doilea, disputat la Harare. In 9 aprilie 1991, Georgia isi declara independenta, dar pana devine membru al IRB, va disputa cateva partide numai in compania unui alt stat ex-sovietic, Ucraina.


Participanta la ultimele doua editii ale Cupei Mondiale (2003 si 2007), Georgia nu a depasit niciodata faza grupelor. Din 2000 ia parte la European Nations Cup ( de fapt divizia a doua a Six Nations), acolo unde duce o lupta acerba pentru intaietate cu nationala noastra, fiecare reusind sa.si adjudece cate trei trofee. Meciurile dintre Romania si Georgia conteaza pentru Cupa Antim, cu exceptia celor de la Cupa Mondiala sau a celor din preliminarii. Trofeul este organizat in memoria lui Antim Ivireanu, fost mitropolit al Munteniei de origine georgiana, dar si cel care a pus bazele primei tipografii din Georgia, tiparind prima Biblie in Georgiana. Trofeul este pus in joc incepand cu anul 2002, fiind realizat din bronz de vatre un cunoscut sculptor Georgian, fost jucator de rugby, Guia Japaridze. Pana acum, cele doua echipe au castigat trofeul de cate 5 ori, ultimii care au facut-o fiind georgienii, in posesia caruia se si afla.

Antrenor este scotianul Richard Dixon, iar capitan a fost desemnat mijlocasul la gramada Irakli Abuseridze (foto), un jucator care evolueaza de ani buni in Franta. Tot Abuseridze detine si recordul de selectii pentru “Lelos”, cu 72 de aparitii. Paliko Jimsheladze e autorul a 320 de puncte, detinand recordul de eficacitate, in timp ce Mamuka Gorgodze este cel mai bun marcator de eseuri, cu 18 reusite.

Alti jucatori notabili: Vasil Katsadze, Ilia Zedguinidze, Tedo Zibzibadze, Malkhaz Urjukashvili, Vano Nadiradze si Levan Tsabadze.

Cea mai detasata victorie a georgienilor dateaza din 2007, cand au invins Rep.Ceha cu 98-3, in timp ce Anglia le-a administrat cea mai drastica infrangere, in chiar primul meci disputat de acestia la o Cupa Mondiala, 84-6 in oct 2003.

Drapelul Georgiei 


Imnul georgian se numeste Tavisupleba (Libertate)


sâmbătă, 3 septembrie 2011

Franta

Echipa nationala de rugby a Frantei participa in fiecare an, alaturi de Anglia, Irlanda, Italia, Scotia si Tara Galilor la Turneul celor 6 Natiuni, competitie pe care a castigat-o de saptesprezece ori, si pe care a terminat-o pe primul loc, alaturi de alte participante inca de opt ori, reusind si noua grand-slamuri. Ca un fapt inedit, la editia castigata din 1977, francezii au folosit acelasi XV in toate cele 4 meciuri, fara ca vreunul dintre jucatori sa fie inlocuit si fara ca echipa sa primeasca vreun eseu. Opt fosti jucatori ai Frantei au fost introdusi in Interrnational Rugby Hall of Fame si IRB Hall of Fame: doi doar in International Hall, doi in IRB Hall si patru in ambele galerii ale celebritatilor.

Rugby-ul a fost introdus in Franta in anul 1872, de catre negustori si studenti britanici, primul meci test, jucat impotriva Noii Zeelande la Paris, avand loc in prima zi a anului 1906. Henri Amand este primul international si totodata primul capitan din istoria "les bleus". In partida contra Noii Zeelande, au fost folositi si primii doi jucatori naturalizati, americanul Allan Muhr de la Stade Francais si englezul William Hay Crichton de la Le Havre. Pe 26 februarie 1890, la Bois de Boulogne, are loc primul meci “international”, jucat intre o echipa franceza formata din elevi de la Janson Desuilly Lyceum si o echipa internationala, la care evoluau si sase jucatori englezi, partida terminata cu victoria primilor. 

In perioada ce a urmat, Franta joaca meciuri sporadice cu echipele din Home Nation, pana se alatura competitei, in anul 1910, infintandu-se astfel Turneul celor Cinci Natiuni (Turneul celor Sase Natiuni din ziua de astazi). Franta mai participa la editiile timpurii ale Jocurilor Olimpice de vara, reusind sa castige medalia de aur in anul 1900 si de doua ori medalia de argint, la editiile din perioada anilor douazeci ai secolului trecut. In anul 1932, Franta este exclusa din Turneul celor Cinci Natiuni, fiind acuzata de existenta profesionismului in liga nationala, intr-o perioada in care rugby-ul era privit cu strictete doar un sport de amatori. In anii ce-au urmat, jocul nationalei Frantei a crescut, culminand cu castigarea pentru prima oara a Turneului celor Cinci Natiuni, in anul 1959, si a marelui slem, in 1968.

De la prima editie a Cupei Mondiale, Franta s-a calificat de fiecare data in turul eliminatoriu al competitiei, ajung in finala de doua ori: o data in anul 1987, impotriva All Blacks, si contra Australiei, in anul 1999, pierzand ambele partide.

In mod traditional, Franta joaca in tricouri albastre, sorturi albe si jambiere rosii, fiind porecliti “les tricolores” – tricolorii sau “les bleus” - albastrii. Din iunie 2011 foloses un echipament complet albastru pentru meciurile de acasa, iar pentru meciurile din deplasare folosesc un echipament complet alb Emblema echipei este reprezentata de un cocos galben, suprapus peste un scut rosu, si a fost adoptata dupa primul meci castigat de Franta in fata Scotiei, in 1911, de catre Marcel Communeau, capitanul din acea vreme a francezilor. Meciurile internationale ale Frantei au loc in locatii din intreaga tara, dar in special pe Stade de France, din suburbiile Parisului, care este folosit pentru partidele din cadrul Turneului celor Sase Natiuni sau Stade Velodrome din Marsilia, pe care detin un record formidabil: doar doua meciuri pierdute, impotriva Argentinei in 2004 si a Noii Zeelande in 2009.

Franta este antrenata de catre Marc Lievremont, al carui mandat va inceta dupa terminarea Cupei Mondiale, urmand sa fie inlocuit de catre Philippe Saint-Andre, in prezent antrenor la Toulon. Capitan a fost desemnat Thierry Dusautoir (foto), un jucator nascut in Coasta de Fildes.

Jucatorul cu cele mai multe selectii pentru “cocosi” este Fabien Pelous, cu 118 aparitii in tricoul albastru. Christophe Lamaison este cel mai prolific marcator, cu 380 de puncte, in timp ce Serge Blanco detine recordul incercarilor, cu 38 de reusite.

Alti jucatori de legenda: Andre Boniface, Jean Prat, Philippe Sella, Jo Maso, Jean-Pierre Rives, Guy Boniface, Lucien Mias, Benoit Dauga, Amedee Domenech, Walter Spanghero, Thierry Lacroix,  Jean-Patrick Lescarboura, Guy Camberabero, Thomas Casteignede, Didier Camberabero, Pierre Berbizier, Abdelatif Benazzi, Fabien Galthie, Christophe Dominici, Olivier Magne, Rafael Ibanez si Sylvain Marconnet.  

Primul meci international are loc in 1906, impotriva Noii Zeelande. Partida, disputata pe Parc des Princes chiar in prima zi a anului, s-a terminat insa cu victoria All Blacks, 38-8. Impotriva Namibiei au obtinut cea mai concludenta victorie (87-10), in timpul Cupei Mondiale din 2007. Tot din anul 2007 dateaza si cea mai rusinoasa infrangere suferita vreodata de “Cocosul galic”, in fata Noii Zeelande, care s-a impus cu 61-10 intr-un meci disputat la Auckland. Trei luni dupa aceea, isi vor lua revansa in fata neo-zeelandezilor, eliminandu-i in sferturile Cupei Mondiale, dupa o partida antologica, incheiata cu scorul de 20-18, dupa ce All Blacks conduceau la pauza cu 13-3.


Drapelul Frantei  


Imnul Frantei poarta denumirea de La Marseillaise







TOP 14 Orange (I)

Sambata trecuta a debutat o noua editie a TOP 14, prima liga a campionatului francez de rugby. Editia cu numarul 113 aduce la start urmatoarele 14 echipe: Sporting Union Agen Lot-et-Garonne, Aviron Bayonnais, Biarritz Olympique Pays Basque, Union Bordeaux Begles, Club Athletique Brive Correze Limousin, Castres Olympique, Association Sportive Montferrandaise Clermont Auvergne, Lyon Olympique Universitaire, Montpellier Herault Rugby Club, Union Sportive Arlequins Perpignanais, Racing Metro 92, Stade Francais Club Athletique des Sports Generaux Paris, Rugby Club Toulonnais si Stade Toulousian (campioana en-titre).

Romania este reprezentata de 5 jucatori: Bogdan Balan, Alexandru Manta (ambii la Lyon OU), Marius Tincu, Ovidiu Tonita (la USA Perpignan) si Silviu Florea (Bordeaux-Begles). In prima etapa nu a evoluat decat Alexandru Manta, care a jucat 62 de minute pentru Lyon OU din postura de titular. Bogdan Balan (accidentat), Marius Tincu, Ovidiu Tonita si Silviu Florea (prezenti cu nationala Romaniei la Cupa Mondiala din Noua Zeelanda) nu au fost convocati.

Bayonne - Toulouse 18-13 (9-0)
Benjamin Boyet - 3 lp, Cedric Garcia - 2 lp, 1 drop (Bayonne); Yannick Jauzion - eseu; Nicolas Bezy - lp; Jean-Marc Doussain - lp, transf (Toulouse)

Perpignan - Castres 25-6 (12-6)
Rudolf Coetzee - eseu, Jerome Porical - 6 lp, transf (Perpignan); Rory Kockott - 2 lp (Castres)

Stade Francais - Bordeaux 41-20 (24-14)
Francis Fainifo - eseu, David Lyons - eseu, Julien Arias - eseu, Julien Dupuy - eseu, 2 lp, 4 transf, Djibril Camara - eseu, Jules Plisson - transf (Stade Francais); Nicolas Decamps - eseu, Blair Connor - eseu, Gerard Fraser - 2 lp, 2 transf (Bordeaux)

Brive - Agen 19-20 (16-3)
Virgile Lacombe – eseu, Julien Caminati – 4 lp, Shane Geraghty – transf (Brive); Ueleni Fono – eseu, Silvere Tian – eseu, Conrad Barnard – lp, Valentin Courrent – lp, 2 transf (Agen)

Clermont - Lyon 22-13 (12-10)
Kevin Senio – eseu, Brock James – 3 lp, transf, Anthony Floch – 2 lp (Clermont); Nicolas Bontinck – eseu, Mark van Gisbergen – 2 lp, Regis Lespinas – transf (Lyon)

Racing Metro - Montpellier 30-22 (19-19)
Henry Chavancy – eseu, Jone Nailiko – eseu, Jonathan Wisniewski – 6 lp, transf (Racing Metro); Alex Tulou – eseu, Raphael Lagarde – 4 lp, drop, transf (Montpellier)

Toulon - Biarritz 30-5 (20-5)
David Smith – eseu, Steffon Armitage – eseu, Olivier Missoup – eseu, Julien Dumora – 3 lp, 3 transf (Toulon); Daniel Caprice – eseu (Biarritz)