Admiterea Italiei in Six Nations in anul 2000 a insemnat si recunoasterea statutului de natiune majora in rugby. In cele douasprezece editii disputate pana acum, nu a reusit decat o clasare pe locul 4 in editia 2007. Participanta la fiecare editie a Cupei Mondiale, Italia nu a depasit niciodata faza grupelor, cea mai buna performanta fiind obtinuta in editia din 2003, atunci cand a reusit doua victorii.
In 1928 ia fiinta FIR (Federazione Italiana Rugby), iar un an mai tarziu Italia disputa primul meci international, in compania Spaniei, meci care se incheie cu o infrangere (0-9). Este membra fondatoare a FIRA (1934), alaturi de Franta , Romania
Rugby-ul italian a progresat foarte mult datorita “importului” de jucatori si antrenori straini de mare valoare, inceput in anii ’70 si continuat pe parcursul urmatoarelor decenii. Jucatori ca John Kirwan, Naas Botha, David Campese, Michael Lynagh, Frano Botica sau antrenori ca Mark Ella, Bernard Fourcade, Julien Saby, Roy Bish, Nellie Smith si Georges Coste au adus plusul lor de valoare si de experienta in rugby-ul din Cizma. Condusi de fostul pilier Springboks Amos Du Plooey, pleaca pentru prima data intr-un turneu in Africa de Sud (1973). In anii urmatori au loc turnee in Anglia si Scotia, dar si meciuri impotriva Australiei si Noii Zeelande.
Rezultatele bune obtinute in compania Romaniei si URSS , din cadrul Cupei FIRA, dar si victoriile obtinute in fata unor natiuni majore ca Franta, Scotia, Tara Galilor si Irlanda, au facut posibil visul Italiei de a fi admisa in Five Nations, care devine astfel Six Nations in anul 2000. Inainte de accederea in acest prestigious turneu, Italia a cucerit Cupa FIRA in editia 1995-1997, de alte noua ori terminand pe pozitia secunda si de alte 8 pe cea de-a treia pozitie a podiumului.
Italia este antrenata de sud-africanul Nick Mallet, cel care i-a condus pe Springboks la Cupa Mondiala din 1999. Dupa incheierea acestei editii a Cupei Mondiale, Mallet ii va lasa locul pe banca francezului Jaques Brunel. Capitanul echipei este jucatorul de linia a III-a, Sergio Parisse (foto). Alessandro Troncon este, cu cele 101 aparitii pentru azzurri, recordmanul de selectii. Diego Dominguez are nu mai putin de 983 de puncte marcate pentru Italia in 76 de partied. Deasemenea, inainte de a devein eligibil pentru Italia, Diegolito, asa cum este supranumit Dominguez, a mai evoluat in 2 partide pentru Argentina, in care a marcat 27 de puncte. Aripa Marcello Cuttitta este cel mai bun marcator de eseuri, reusind sa culce balonul in terenul advers de 25 de ori.
Alti jucatori de legenda: Carlos Nieto, Mario Bataglini, Mauro Bergamasco, Mirco Bergamasco, Stefano Bettarello, Marco Bolesan, Massimo Bonomi, Marco Bortolami, Gonzalo Canale, Carlo Checchinato, Massimo Cuttitta, Denis Dallan, Manuel Dallan, Andrea De Rossi, Ivan Francescato, Julian Gardner, Alessandro Ghini, Serafino Ghizzoni, Massimo Giovanelli, Marzio Innocenti, Andrea Lo Cicero, Massimo Mascioletti, Andrea Masi, Francesco Mazzariol, Alessandro Moscardi, Fabio Ongaro, Aaron Persico, Ramiro Pez, Franco Poperzi, Isidoro Quaglio, Andrea Scanavacca, Cristian Stoica, Claudio Tinari, Luigi Troiani, Paolo Vaccari, Maurizio Zaffiri si Giani Zanon.
Cea mai categorica victorie: Cehia – Italia 8-104 (mai 1994); cea mai drastica infrangere: Africa de Sud – Italia 101 -0 (iunie 1999).
Drapelul Italiei
Imnul italian se numeste Il Canto degli Italiani, dar este mult mai cunoscut sub numele de Fratelli d'Italia sau Inno di Mameli
Australia
Irlanda 
Italia 
Rusia
SUA