Namibia, desi este doar o natiune de rang trei in lumea rugby-ului, este cea mai puternica echipa, exceptand Sringboks, de pe continentul negru. Supranumiti Welwitschias sau Biltongboere, rugbystii namibieni au fost prezenti pana acum la trei editii ale Cupei Mondiale (1999, 2003 si 2007).
Rugby-ul a fost introdus in Namibia in anul 1916, de catre soldatii sud-africani, care invadasera colonia germana. Pana la obtinerea independentei, jucatorii namibieni au fost eligibili pentru Africa de Sud. Printre ei s-au numarat jucatori ca Jan Ellis si Percy Montgomery. Echipa namibiana a evoluat pana in 1990, data obtinerii independentei, in campionatul sud-african, sub denumirea de Africa de Sud-Vest. Cea mai buna clasare a fost un loc 3 in 1989.
Federatia namibiana, Namibia Rugby Union, a fost infiintata in martie 1990, in aceeasi luna afiliindu-se forului international, International Rugby Board. In 1991, namibienii reusesc o serie de 10 meciuri-test fara infrangere (patru cu Zimbabwe, cate doua cu Italia si Irlanda si cate unul cu Portugalia si Spania).
Cea mai evidenta dovada ca rugby-ul namibian este intr-un real progres este si triumful acestora de la IRB Nations Cup 2010. Ca fapt divers, in lotul Namibiei pentru Cupa Mondiala din Noua Zeelanda sunt si doi jucatori de la Farul Constanta, Eugene Jantjies si McGrath Van Wyk.
Nationala Namibiei este antrenata de catre Johan Diergaardt, iar capitan a fost desemnat Jacques Burger (foto). Herman Lintvelt este recordmanul prezentelor in nationala, cu 33 de selectii. Jaco Coetzee detine recordul punctelor marcate (329), iar Gerhard Mans pe cel al eseurilor marcate (27).
Alti jucatori notabili: Rudi van Vuuren, Schalk van der Merwe, Bratley Langenhoven si Marius Visser.
Debutul international a avut loc in martie 1990, impotriva celor din Zimbabwe. Partida s-a incheiat cu victoria namibienilor cu 33-18. Cea mai categorica victorie a fost obtinuta impotriva Madagascarului, in iunie 2002, cu scorul de 116-0. Cea mai umilitoare infrangere au suferit-o la Cupa Mondiala din 2003, in fata Wallabies (0-142), care reprezinta si un record negativ, fiind cea mai mare diferenta de scor inregistrata la vreo Cupa Mondiala.
Drapelul Namibiei
Imnul Namibiei se numeste Namibia, Land of the Brave
Japonia este cea mai puternica echipa nationala de rugby din Asia, dar care nu a inregistrat performante notaile pe plan mondial. Supranumiti Cherry Blossoms sau, mai nou, Brave Blossoms, rugbystii japonezi participa anual la doua turnee, Pacific Nations Cup si Asian Five Nations, iar din 4 in 4 ani la Cupa Mondiala, unde cea mai buna performanta a fost Victoria obtinuta in fata rugbystilor din Zimbabwe, la editia din 1991. Federatia japoneza (Japan Rugby Football Union) a fost fondata in 1926.
Rugbyul este introdus in Japonia in 1899 la KeioUniversity de catre profesorii Edward B. Clarke si Tanaka Ginnosuke. In 1930 Japonia se depaseaza in Canada pentru o partida cu British Columbia Bears. Meciul se incheie 3-3. Primul meci test il disputa in 1932 impotriva Canadei, pe care o inving cu 9-8. O victorie impotriva echipei New Zealand Junior in 1968 (23-19), o infrangere la limita in fata Angliei in 1971 (3-6), un rezultat de egalitate cu nationala Canadei la Cupa Mondiala din 2007 (12-12) sunt cele mai bune rezultate internationale ale reprezentantilor “florii de cires”. Dar nimic nu se compara cu victoria impotriva Scotiei din 1989. La 24 mai 1989, elevii antrenati de Hiroaki Shukuzawa au resusit sa invinga cu 28-24 o echipa a Scotiei, din care lipseau insa nu mai putin de noua titulari, plecati cu British and Irish Lions in Australia. O alta partida de referinta pentru rugby-ul japonez este cea impotriva Tarii Galilor, disputata pe Arms Park din Cardiff in 1983 si incheiata cu victoria gazdelor cu 29-24.
Progresele evidente din ultimii ani au facut posibila castigarea editiei din acest an a Pacific Nations Cup, in dauna unor echipe ca Fiji, Samoa sau Tonga. Japonia va organiza editia din 2019 a Cupei Mondiale.
Antrenorul Japoniei este celebrul ex-jucator neo-zeelandez John Kirwan (foto). Pentru Kirwan este cea de-a cincea Cupa Mondiala din cariera, doua in calitate de jucator (1987, 1991) si trei ca antrenor (2003 – Italia, 2007 si 2011- Japonia). Takashi Kikutani este capitanul “ciresarilor”. Yukio Motoki este recordmanul de selectii, cu 79 de aparitii, in timp ce Keiji Hirose conduce in clasamentul realizatorilor, cu 422 de puncte. Daisuke Ohata este, cu 69 de incercari, cel mai prolific marcator de eseuri. Un alt jucator japonez, Toru Kurihara, detine recordul mondial de puncte marcate intr-un singur meci, la nivel de nationale, cu 60 de puncte (6 eseuri si 15 transformari) reusite in fata Taipeiului.
Cea mai categorica victorie a fost obtinuta in 2002, in fata nationalei Taipei (155-3), iar cea mai drastica infrangere au suferit-o in fata Noii Zeelande (17-145), la Cupa Mondiala din 1995.
Admiterea Italiei in Six Nations in anul 2000 a insemnat si recunoasterea statutului de natiune majora in rugby. In cele douasprezece editii disputate pana acum, nu a reusit decat o clasare pe locul 4 in editia 2007. Participanta la fiecare editie a Cupei Mondiale, Italia nu a depasit niciodata faza grupelor, cea mai buna performanta fiind obtinuta in editia din 2003, atunci cand a reusit doua victorii.
In 1928 ia fiinta FIR (Federazione Italiana Rugby), iar un an mai tarziu Italia disputa primul meci international, in compania Spaniei, meci care se incheie cu o infrangere (0-9). Este membra fondatoare a FIRA (1934), alaturi de Franta, Romania, Cehoslovacia, Portugalia, Olanda, Suedia si Catalunia.
Rugby-ul italian a progresat foarte mult datorita “importului” de jucatori si antrenori straini de mare valoare, inceput in anii ’70 si continuat pe parcursul urmatoarelor decenii. Jucatori ca John Kirwan, Naas Botha, David Campese, Michael Lynagh, Frano Botica sau antrenori ca Mark Ella, Bernard Fourcade, Julien Saby, Roy Bish, Nellie Smith si Georges Coste au adus plusul lor de valoare si de experienta in rugby-ul din Cizma. Condusi de fostul pilier Springboks Amos Du Plooey, pleaca pentru prima data intr-un turneu in Africa de Sud (1973). In anii urmatori au loc turnee in Anglia si Scotia, dar si meciuri impotriva Australiei si Noii Zeelande.
Rezultatele bune obtinute in compania Romaniei si URSS , din cadrul Cupei FIRA, dar si victoriile obtinute in fata unor natiuni majore ca Franta, Scotia, Tara Galilor si Irlanda, au facut posibil visul Italiei de a fi admisa in Five Nations, care devine astfel Six Nations in anul 2000. Inainte de accederea in acest prestigious turneu, Italia a cucerit Cupa FIRA in editia 1995-1997, de alte noua ori terminand pe pozitia secunda si de alte 8 pe cea de-a treia pozitie a podiumului.
Italia este antrenata de sud-africanul Nick Mallet, cel care i-a condus pe Springboks la Cupa Mondiala din 1999. Dupa incheierea acestei editii a Cupei Mondiale, Mallet ii va lasa locul pe banca francezului Jaques Brunel. Capitanul echipei este jucatorul de linia a III-a, Sergio Parisse (foto). Alessandro Troncon este, cu cele 101 aparitii pentru azzurri, recordmanul de selectii. Diego Dominguez are nu mai putin de 983 de puncte marcate pentru Italia in 76 de partied. Deasemenea, inainte de a devein eligibil pentru Italia, Diegolito, asa cum este supranumit Dominguez, a mai evoluat in 2 partide pentru Argentina, in care a marcat 27 de puncte. Aripa Marcello Cuttitta este cel mai bun marcator de eseuri, reusind sa culce balonul in terenul advers de 25 de ori.
Alti jucatori de legenda: Carlos Nieto, Mario Bataglini, Mauro Bergamasco, Mirco Bergamasco, Stefano Bettarello, Marco Bolesan, Massimo Bonomi, Marco Bortolami, Gonzalo Canale, Carlo Checchinato, Massimo Cuttitta, Denis Dallan, Manuel Dallan, Andrea De Rossi, Ivan Francescato, Julian Gardner, Alessandro Ghini, Serafino Ghizzoni, Massimo Giovanelli, Marzio Innocenti, Andrea Lo Cicero, Massimo Mascioletti, Andrea Masi, Francesco Mazzariol, Alessandro Moscardi, Fabio Ongaro, Aaron Persico, Ramiro Pez, Franco Poperzi, Isidoro Quaglio, Andrea Scanavacca, Cristian Stoica, Claudio Tinari, Luigi Troiani, Paolo Vaccari, Maurizio Zaffiri si Giani Zanon.
Cea mai categorica victorie: Cehia – Italia 8-104 (mai 1994); cea mai drastica infrangere: Africa de Sud – Italia 101 -0 (iunie 1999).
Drapelul Italiei
Imnul italian se numeste Il Canto degli Italiani, dar este mult mai cunoscut sub numele de Fratelli d'Italia sau Inno di Mameli
Echipa de rugby a Irlandei reprezinta in competitiile internationale insula irlandeza (atat Republica Irlanda, cat si Irlanda de Nord). Echipa participa in fiecare an la Six Nations Championship (competitie pe care au castigat-o de unsprezece ori, impartind prima pozitie de inca opt ori) si la fiecare patru ani la Cupa Mondiala, unde au fost eliminati de fiecare data in sferturi, mai putin in anii 1999 si 2007. Irlanda este, in acelasi timp, una dintre natiunile care formeaza alaturi de Anglia, Tara Galilor si Scotia, British and Irish Lions – jucatorii eligibili sa joace pentru Irlanda sunt eligibili si pentru Lei. Opt fosti jucatori ai Irlandei au fost introdusi in International Rugby Hall of fame, cinci dintre ei, facand parte si din IRB Hall of Fame.
Caid, un joc practicat in Irlanda, cu numeroase asemanari cu rugby-ul de astazi, era un sport practicat pe un teren predefinit la care participau un numar determinat de jucatori. In unele parti ale Irlandei, Caid este termenul folosit pentru a denumi fotbalul galic modern. Multi istorici spun ca acest joc a fost “imprastiat” in lume de catre diaspora irlandeza, ajungand sa fie practicat pana in Australia, unde multi considera ca a influentat regulile fotbalului australian de astazi.
Din 1854 si pana 1868, pe intreaga suprafata a Irlandei se dezvolta cluburi de rugby football. Liga Irlandeza de Football Rugby este infintata in anul 1874. Irlandezii pierd primul lor meci impotriva englezilor, la 15 februarie 1875. In acest meci, ambele echipe intra pe teren cu un numar de douazeci de jucatori, cum era obiceiul in acele momente premergatoare dezvoltarii rugby-ului modern, lucru mentinut pana in anul 1877, cand se va reduce numarul de jucatori la cincisprezece. Primul meci international jucat pe teren propriu al Irlandei are loc impotriva Angliei, in aceleasi an, la Leinster Cricket Club, in Rathmines, teren considerat nepotrivit pentru acest sport. Primul meci pe Lansdowne Road a avut loc la 11 martie 1878, tot impotriva Angliei, care a castigat si de aceasta data la zero.
Abia in anul 1881 are loc prima victorie intr-un meci test impotriva Scotiei, la Ormeau, in Belfast.
Meciurile impotriva Noii Zeelande erau privite intotdeauana cu un interes crescut, situatie care a facut ca in anul 1905, ca urmare a turneului All Bllacks la Dublin, acest meci, impotriva Irlandei sa fie primul meci din istorie la care accesul pe stadion s-a facut pe baza de bilet. Irlandezii au jucat doar cu 7 inaintasi, copiind stilul All Blacks, dar in final au pierdut cu scorul de 15-0.
In anul 1909, Irlanda joaca pentru prima data impotriva Frantei, invingand cu scorul de 19-8. Aceasta a reprezentat prima mare victorie a echipei Irlandei la acel moment.
Avand ca emblema frunza de trifoi (the shamrock = trifoiul alb), “verzii” sau “men in green”, cum mai sunt cunoscuti, joaca in tricouri verzi, shorturi albe si jambiere verzi, in meciurile de acasa si tricouri albe, shorturi verzi si jambiere albe in meciurile din deplasare.
Avandu-l ca antrenor pe Declan Kidney si capitan pe centrul Brian O'Driscoll (foto), considerat unul dintre cei mai buni jucatori din lume, el conducandu-i pe verzi catre al doilea grand slam din istorie, in martie 2009. irlandezii joaca majoritatea meciurilor de acasa pe arena Aviva Stadium din Dublin. O'Driscoll detine recordul de aparitii in tricoul verde cu foaie de trifoi, cu 113 selectii, plus inca 6 pentru British and Irish Lions, dar si pe cel al eseurilor marcate pentru verzi, cu 44 de reusite. Un alt jucator prezent acum in Noua Zeelanda, Ronan O'Gara, este cel mai prolific realizator de puncte (1031).
Alti jucatori legendari: Mike Gibson, Willie John McBride, Tony O’Reilly, Jack Kyle, Syd Millar, Keith Wood, Tom Kiernan, Fergus Slattery, Willie Anderson, Ollie Campbell, Victor Costello, Peter Clohessy, Roonie Dawson, Mike Doyle, Mick Galwey, Simon Geoghegan, David Humphreys, Robert Blair Mayne, Donal Lenihan, Andy Mulligan, Noel Murphy, Phillip Orr, Conor O’Shea, Nick Popplewell, Trevor Ringland, Mark Sugden, Tony Ward si John Hayes.
Primul meci international l-au disputat contra Angliei, in februarie 1875. Partida s-a incheiat cu victoria englezilor, scor 0-7. In iunie 2000 obtin cea mai categorica victorie, 83-3 cu SUA, chiar pe terenul acestora. 15 noiembrie 1997 este data cand irlandezii au suferit cea mai drastica infrangere. Autoarea acesteia nu este nimeni alta decat selectionata All Blacks, care se impune cu scorul de 63-15
Deoarece nationala reprezinta cele doua parti ale Irlandei, au existat tot timpul controverse legate de imnul si drapelul echipei. Din 1995 este utlizat un imn special compus pentru echipa, "Ireland’s Call". La meciurile din Dublin se foloseste alaturi de imnul Republicii Irlanda, "Amhran na bhFiann". La meciurile din Belfast, alaturi de imnul echipei se intoneaza si "God Save the Queen". In mod similar, drapelul irlandez este utilizat doar la meciurile din republica, in timp ce la meciurile din Ulster sau din deplasare este folosit drapelul IRFU, pe care sunt reprezentate toate cele 4 provincii istorice irlandeze (Connact, Munster, Leinster si Ulster).
Drapelul echipei nationale de rugby a Irlandei
Imnul Irlandei Amhran na bhFiann + Imnul nationalei de rugby Ireland's Call
Georgia este una din cele mai tinere natiuni aparute pe harta rugby-ului. Popularitatea rugby-ului in Georgia trebuie pusa pe asemanarea acestuia cu sportul national al gruzinilor, “lelo” sau “lelo burti”. Acest joc stravechi se mai joaca si astazi, cu precadere in zonele rurale. Rugbystii georgieni au imprumutat acest nume, fiind supranumiti Lelos.
Prima incercare de introducere a rugby-ului in Georgia a avut loc in 1928, dar a esuat. Urmatoarele doua tentative, din 1940 si 1948, au fost si ele sortite esecului. Anul 1964 marcheaza infiintarea Federatiei Georgiene de Rugby, structura care se subordona forului din URSS. Prin intermediul comunistilor francezi, foarte puternici in acea vreme, dar si al altor organizatii de stanga din Hexagon, au loc primele contacte cu FFR. In perioada sovietica, Georgia nu avea o nationala proprie, cei mai buni jucatori evoluand pentru URSS.
In 1988 formeaza nationala de rugby in 7. Un an mai tarziu, datorita politicii de perestroika, Georgia isi formeaza propria echipa nationala. Primul meci international il disputa in compania celor din Zimbabwe. Partida, disputata la Kutaisi, un oras la vest de Tbilisi, se incheie cu victoria georgienilor (13-3). Anul urmator efectueaza un mini-turneu in Zimbabwe, pierzand meciul disputat la Bulawayo, dar castigandu-l pe cel de-al doilea, disputat la Harare. In 9 aprilie 1991, Georgia isi declara independenta, dar pana devine membru al IRB, va disputa cateva partide numai in compania unui alt stat ex-sovietic, Ucraina.
Participanta la ultimele doua editii ale Cupei Mondiale (2003 si 2007), Georgia nu a depasit niciodata faza grupelor. Din 2000 ia parte la European Nations Cup ( de fapt divizia a doua a Six Nations), acolo unde duce o lupta acerba pentru intaietate cu nationala noastra, fiecare reusind sa.si adjudece cate trei trofee. Meciurile dintre Romania si Georgia conteaza pentru Cupa Antim, cu exceptia celor de la Cupa Mondiala sau a celor din preliminarii. Trofeul este organizat in memoria lui Antim Ivireanu, fost mitropolit al Munteniei de origine georgiana, dar si cel care a pus bazele primei tipografii din Georgia, tiparind prima Biblie in Georgiana. Trofeul este pus in joc incepand cu anul 2002, fiind realizat din bronz de vatre un cunoscut sculptor Georgian, fost jucator de rugby, Guia Japaridze. Pana acum, cele doua echipe au castigat trofeul de cate 5 ori, ultimii care au facut-o fiind georgienii, in posesia caruia se si afla.
Antrenor este scotianul Richard Dixon, iar capitan a fost desemnat mijlocasul la gramada Irakli Abuseridze (foto), un jucator care evolueaza de ani buni in Franta. Tot Abuseridze detine si recordul de selectii pentru “Lelos”, cu 72 de aparitii. Paliko Jimsheladze e autorul a 320 de puncte, detinand recordul de eficacitate, in timp ce Mamuka Gorgodze este cel mai bun marcator de eseuri, cu 18 reusite.
Alti jucatori notabili: Vasil Katsadze, Ilia Zedguinidze, Tedo Zibzibadze, Malkhaz Urjukashvili, Vano Nadiradze si Levan Tsabadze.
Cea mai detasata victorie a georgienilor dateaza din 2007, cand au invins Rep.Ceha cu 98-3, in timp ce Anglia le-a administrat cea mai drastica infrangere, in chiar primul meci disputat de acestia la o Cupa Mondiala, 84-6 in oct 2003.
Echipa nationala de rugby a Frantei participa in fiecare an, alaturi de Anglia, Irlanda, Italia, Scotia si Tara Galilor la Turneul celor 6 Natiuni, competitie pe care a castigat-o de saptesprezece ori, si pe care a terminat-o pe primul loc, alaturi de alte participante inca de opt ori, reusind si noua grand-slamuri. Ca un fapt inedit, la editia castigata din 1977, francezii au folosit acelasi XV in toate cele 4 meciuri, fara ca vreunul dintre jucatori sa fie inlocuit si fara ca echipa sa primeasca vreun eseu. Opt fosti jucatori ai Frantei au fost introdusi in Interrnational Rugby Hall of Fame si IRB Hall of Fame: doi doar in International Hall, doi in IRB Hall si patru in ambele galerii ale celebritatilor.
Rugby-ul a fost introdus in Franta in anul 1872, de catre negustori si studenti britanici, primul meci test, jucat impotriva Noii Zeelande la Paris, avand loc in prima zi a anului 1906. Henri Amand este primul international si totodata primul capitan din istoria "les bleus". In partida contra Noii Zeelande, au fost folositi si primii doi jucatori naturalizati, americanul Allan Muhr de la Stade Francais si englezul William Hay Crichton de la Le Havre. Pe 26 februarie 1890, la Bois de Boulogne, are loc primul meci “international”, jucat intre o echipa franceza formata din elevi de la Janson Desuilly Lyceum si o echipa internationala, la care evoluau si sase jucatori englezi, partida terminata cu victoria primilor.
In perioada ce a urmat, Franta joaca meciuri sporadice cu echipele din Home Nation, pana se alatura competitei, in anul 1910, infintandu-se astfel Turneul celor Cinci Natiuni (Turneul celor Sase Natiuni din ziua de astazi). Franta mai participa la editiile timpurii ale Jocurilor Olimpice de vara, reusind sa castige medalia de aur in anul 1900 si de doua ori medalia de argint, la editiile din perioada anilor douazeci ai secolului trecut. In anul 1932, Franta este exclusa din Turneul celor Cinci Natiuni, fiind acuzata de existenta profesionismului in liga nationala, intr-o perioada in care rugby-ul era privit cu strictete doar un sport de amatori. In anii ce-au urmat, jocul nationalei Frantei a crescut, culminand cu castigarea pentru prima oara a Turneului celor Cinci Natiuni, in anul 1959, si a marelui slem, in 1968.
De la prima editie a Cupei Mondiale, Franta s-a calificat de fiecare data in turul eliminatoriu al competitiei, ajung in finala de doua ori: o data in anul 1987, impotriva All Blacks, si contra Australiei, in anul 1999, pierzand ambele partide.
In mod traditional, Franta joaca in tricouri albastre, sorturi albe si jambiere rosii, fiind porecliti “les tricolores” – tricolorii sau “les bleus” - albastrii. Din iunie 2011 foloses un echipament complet albastru pentru meciurile de acasa, iar pentru meciurile din deplasare folosesc un echipament complet alb Emblema echipei este reprezentata de un cocos galben, suprapus peste un scut rosu, si a fost adoptata dupa primul meci castigat de Franta in fata Scotiei, in 1911, de catre Marcel Communeau, capitanul din acea vreme a francezilor. Meciurile internationale ale Frantei au loc in locatii din intreaga tara, dar in special pe Stade de France, din suburbiile Parisului, care este folosit pentru partidele din cadrul Turneului celor Sase Natiuni sau Stade Velodrome din Marsilia, pe care detin un record formidabil: doar doua meciuri pierdute, impotriva Argentinei in 2004 si a Noii Zeelande in 2009.
Franta este antrenata de catre Marc Lievremont, al carui mandat va inceta dupa terminarea Cupei Mondiale, urmand sa fie inlocuit de catre Philippe Saint-Andre, in prezent antrenor la Toulon. Capitan a fost desemnat Thierry Dusautoir (foto), un jucator nascut in Coasta de Fildes.
Jucatorul cu cele mai multe selectii pentru “cocosi” este Fabien Pelous, cu 118 aparitii in tricoul albastru. Christophe Lamaison este cel mai prolific marcator, cu 380 de puncte, in timp ce Serge Blanco detine recordul incercarilor, cu 38 de reusite.
Alti jucatori de legenda: Andre Boniface, Jean Prat, Philippe Sella, Jo Maso, Jean-Pierre Rives, Guy Boniface, Lucien Mias, Benoit Dauga, Amedee Domenech, Walter Spanghero, Thierry Lacroix, Jean-Patrick Lescarboura, Guy Camberabero, Thomas Casteignede, Didier Camberabero, Pierre Berbizier, Abdelatif Benazzi, Fabien Galthie, Christophe Dominici, Olivier Magne, Rafael Ibanez si Sylvain Marconnet.
Primul meci international are loc in 1906, impotriva Noii Zeelande. Partida, disputata pe Parc des Princes chiar in prima zi a anului, s-a terminat insa cu victoria All Blacks, 38-8. Impotriva Namibiei au obtinut cea mai concludenta victorie (87-10), in timpul Cupei Mondiale din 2007. Tot din anul 2007 dateaza si cea mai rusinoasa infrangere suferita vreodata de “Cocosul galic”, in fata Noii Zeelande, care s-a impus cu 61-10 intr-un meci disputat la Auckland. Trei luni dupa aceea, isi vor lua revansa in fata neo-zeelandezilor, eliminandu-i in sferturile Cupei Mondiale, dupa o partida antologica, incheiata cu scorul de 20-18, dupa ce All Blacks conduceau la pauza cu 13-3.
Sambata trecuta a debutat o noua editie a TOP 14, prima liga a campionatului francez de rugby. Editia cu numarul 113 aduce la start urmatoarele 14 echipe: Sporting Union Agen Lot-et-Garonne, Aviron Bayonnais, Biarritz Olympique Pays Basque, Union Bordeaux Begles, Club Athletique Brive Correze Limousin, Castres Olympique, Association Sportive Montferrandaise Clermont Auvergne, Lyon Olympique Universitaire, Montpellier Herault Rugby Club, Union Sportive Arlequins Perpignanais, Racing Metro 92, Stade Francais Club Athletique des Sports Generaux Paris, Rugby Club Toulonnais si Stade Toulousian (campioana en-titre).
Romania este reprezentata de 5 jucatori: Bogdan Balan, Alexandru Manta (ambii la Lyon OU), Marius Tincu, Ovidiu Tonita (la USA Perpignan) si Silviu Florea (Bordeaux-Begles). In prima etapa nu a evoluat decat Alexandru Manta, care a jucat 62 de minute pentru Lyon OU din postura de titular. Bogdan Balan (accidentat), Marius Tincu, Ovidiu Tonita si Silviu Florea (prezenti cu nationala Romaniei la Cupa Mondiala din Noua Zeelanda) nu au fost convocati.
Kevin Senio – eseu, Brock James – 3 lp, transf, Anthony Floch – 2 lp (Clermont); Nicolas Bontinck – eseu, Mark van Gisbergen – 2 lp, Regis Lespinas – transf (Lyon)
Racing Metro - Montpellier 30-22 (19-19)
Henry Chavancy – eseu, Jone Nailiko – eseu, Jonathan Wisniewski – 6 lp, transf (Racing Metro); Alex Tulou – eseu, Raphael Lagarde – 4 lp, drop, transf (Montpellier)
Toulon - Biarritz 30-5 (20-5)
David Smith – eseu, Steffon Armitage – eseu, Olivier Missoup – eseu, Julien Dumora – 3 lp, 3 transf (Toulon); Daniel Caprice – eseu (Biarritz)
Rugby union este principalul joc de echipa practicat in Fiji, si este considerat sportul national al tarii. Rugby-ul a fost introdus in Fiji in anul 1880. Fiji este considerata, de catre International Rugby Team, ca fiind o nationala de rang doi. Nationala Fiji a participat la 5 turnee ale Cupei Mondiale, lipsind de la editia din Africa de Sud (1995). Cel mai departe a ajuns in sferturile de finala (1987, 1999 si 2007).
Fiji este membra a Pacific Island Rugby Alliance, formata impreuna cu Samoa si Tonga, de unde Samoa s-a retras in anul 2009. In momentul de fata, Fiji ocupa locul 15, cu doua locuri mai sus decat nationala Romaniei.
Fiji este una dintre putinele tari unde rugby union este principalul sport. Exista un numar de aproximativ 80.000 de jucatori inregistrati, dintr-un numar total al populatiei de aproximativ 950.000 de locuitori. Una dintre marile probleme ale echipei nationale este cauzata de faptul ca multi dintre jucatori, pentru ca au contracte in Europa sau in Super 15, sunt greu de convocat. O alta problema este reprezentata de faptul ca o mare parte dintre jucatorii eligibili de a juca pentru Fiji ajung, in final, sa reprezinte Australia sau Noua Zeelanda, doua exemple notabile fiind reprezentate de Joe Rokocoko si Sitiveni Sivivatu, care au ales sa joace pentru Noua Zeelanda, sau aripa Lote Tuquiri, care a evoluat pentru Australia. O parte din banii trimisi in tara de catre jucatorii ce au contracte peste hotare au devenit o parte importanta a economiei locale. Fiji a castigat cele mai multe turnee ale Pacific Tri-Nations, la care mai participa Tonga si Samoa.
Inaintea fiecarui meci test, echipierii nationalei Fiji practica cibi (foto), un dans razboinic specific zonei. Acest lucru se intampla inca din anul 1939, si-si are originile in numeroasele conflicte din trecut avute contra vecinilor din Pacific. Porecliti Flying Fijians (Fijienii zburatori), echipa nationala are ca emblema un palmier.
Pentru prima data, rugby-ul a fost jucat in Fiji de catre soldati europeni si autohtoni, membri ai “Jandarmeriei Autohtone”, in Ba, pe insula Viti Levu, in anul 1884. In anul 1913, All Blacks, care au participat la un turneu plin de succes in California, in drumul spre casa, joaca un meci test, organizat de RFU Fiji, pe Albert Park, terminat cu scorul de 67-3, in favoarea neo-zeelandezilor. Punctele fijienilor au fost marcate ca urmare a unei incercari, de catre capitanul si antrenorul, PJ Sheenan. 1914 reprezinta anul in care apare prima competitie interna.
Antrenorul nationalei este Sam Domoni, fost participant la Cupa Mondiala din 1991. Capitan este pilierul de 32 de ani Deacon Manu, care in trecut a evoluat pentru Noua Zeelanda U-21 si Noua Zeelanda Maori.
Jucatorul care detine recordul de selectii este demiul Nicky Little (foto), present si in lotul pentru Cupa Mondiala, cu 68 de selectii. Tot el detine si recordul de puncte marcate - 670. Sanivalati Laulau este jucatorul care a reusit cele mai multe incercari pentru “fijienii zburatori” - 20.
Alti jucatori legendari: Isa Nacewa, Sireli Bobo, Rupeni Caucaunibuca, Vilimoni Delasau, Sisa Koyamaibole, Maleli Kunavore, Kele Leawere, Norman Ligairi, Noa Nadruku, Apenisa Naevo, Jacob Rauluni, Semisi Naevo, Akapusi Qera, Seru Rabeni, Bill Cavubati, Timoci Nagusa, Simon Raiwalui, Mosese Rauluni, Iferemi Rawaqa, Kameli Ratuvou, Viliame Satala, Waisale Serevi, Ilivasi Tabua, Netani Talei, Aisea Tuilevu, Joeli Veitayaki, Joeli Vidiri, Marika Vunibaka, Napolioni Nalaga, Apolosi Satala si Sireli Naqelevuki.
Primul meci international are loc la 15 august 1924, in compania echipei Tongai, meci terminat cu scorul de 9-6 in defavoarea nationalei Fiji. Cea mai categorica victorie a fost obtinuta in fata reprezentativei minusculei insule Niue, chiar pe terenul acesteia (124-4), in noiembrie 1983. Noua Zeelanda le-a administrat cea mai drastica infrangere, 0-91 in iunie 2005.
Drapelul Fiji
Imnul statului Fiji se numeste Meda Dau Doka (in engleza God Bless Fiji)
Cibi
versuri:
Ai tei vovo, tei vovo E ya, e ya, e ya, e ya; Tei vovo, tei vovo E ya, e ya, e ya, e ya
Rai tu mai, rai tu mai Oi au a virviri kemu bai Rai tu mai, rai ti mai Oi au a virviri kemu bai
Toa yalewa, toa yalewa Veico, veico, veico Au tabu moce koi au Au moce ga ki domo ni biau
E luvu koto ki ra nomu waqa O kaya beka au sa luvu sara Nomu bai e wawa mere Au tokia ga ka tasere
